skip to main |
skip to sidebar
In vara anului 1952, Marilyn Monroe si Joe DiMaggio incepusera sa se intalneasca din ce in ce mai des.(...) Intr-adevar, proaspata relatie dintre Marilyn si Joe DiMaggio avea sa fie presarata cu probleme. De exemplu, era limpede faptul ca acesta era gelos pe atentia pe care i-o dadeau toti barbatii, oriunde s-ar fi dus. Ea ii fascina pe toti cei care aveau sansa sa o vada, atunci cand mergea cu el pe stadion. Intotdeauna atrasese privirile barbatilor, dar niciodata la fel de tare ca in anii 1950. Acum era deja Marilyn Monroe asa cum o stim noi, Norma Jeane nu mai exista. Atunci cand vorbea, vocea ei era soptita si seducatoare. Isi misca buzele ca si cum ar fi vrut mereu sa sarute pe cineva. Mergea gratios si cu miscari ademenitoare. Atunci cand se afla in public, in mijlocul fanilor sai infocati si a bliturilor fotografilor ce o inconjurau mereu, devenea brusc Marilyn Monroe. Nu mai trebuia sa se gandeasca la acest lucru. Personajul pe care il crease reprezenta o parte atat de importanta a fiintei ei, incat pur si simplu...era ea. Devenea cu viteza un sex-simbol al unei intregi generatii. Pentru el, lucrurile nu puteau decat sa se inrautateasca, pe masura ce ea devenea din ce in ce mai cunoscuta.(...) In luna iulie, Joe a dus-o acasa la parintii lui. Odata ajunsa acolo, Marilyn a inteles de ce isi dorea Joe ca sotia lui sa fie casnica-femeile din familia lui stateau acasa, cresteau copii, gateau si faceau curat si lucrurile statusera intotdeauna asa in familia DiMaggio. Marilyn, in schimb, nu era deloc genul acela de femeie. La sfarsitul verii anului 1952, Joe i-a dat o veste tulburatoare: era de parere ce Marilyn trebuie sa renunte la cariera. Oricum ii aducea numai necazuri si neliniste; deci, ce rost avea sa continue? Era din ce in ce mai clar faptul ca era un barbat care n-o intelegea deloc pe Marilyn. Pentru ea, cariera-adica renumele-era cea mai mare pasiune. Era foarte important ca ea sa joace si facea tot posibilul sa devina o actrita buna. In orice caz, Marilyn Monroe voia sa fie faimoasa.(...) "Imi doresc sa fiu vedeta mai mult decat orice pe lumea asta. E ceva foarte important pentru mine."(...) "Nu voiam sa renunt la cariera," isi aminteste Marilyn "iar Joe isi dorea asta cel mai mult. Voia sa fiu cea mai frumoasa fosta actrita, la fel cum el era cel mai bun fost jucator de baseball. Urma sa ne retragem impreuna din viata publica. Insa eu nu eram pregatita pentru o astfel de miscare. Pentru numele lui Dumnezeu, nu aveam nici macar treizeci de ani."(...) Charles Casillo, autor si biograf al lui Marilyn Monroe, a descris cel mai bine atractia exercitata de Marilyn astfel: " Marilyn Monroe era frumoasa. Marilyn Monroe era sexy. Marilyn Monroe era delicioasa...intotdeauna delicioasa. Toata lumea stia asta. Nu era doar un sex-simbol. Ea era sex-simbolul per se. Insa era vorba de un anumit gen de sex-appeal, initiat, dezvoltat si perfectionat de ea. Farmecul ei era copilaresc, inocent, stralucitor-te frapa si il vedeai ca pe un vas cu capsuni proaspete, ornate cu putina frisca...Creatia lui Marilyn Monroe o transformase pe fetita aceea nedorita si mereu pe drumuri in cea mai dorita, cea mai discutata, analizata, barfita si ravnita femeie a epocii sale."
In vara anului 1952, Marilyn Monroe si Joe DiMaggio incepusera sa se intalneasca din ce in ce mai des.(...) Intr-adevar, proaspata relatie dintre Marilyn si Joe DiMaggio avea sa fie presarata cu probleme. De exemplu, era limpede faptul ca acesta era gelos pe atentia pe care i-o dadeau toti barbatii, oriunde s-ar fi dus. Ea ii fascina pe toti cei care aveau sansa sa o vada, atunci cand mergea cu el pe stadion. Intotdeauna atrasese privirile barbatilor, dar niciodata la fel de tare ca in anii 1950. Acum era deja Marilyn Monroe asa cum o stim noi, Norma Jeane nu mai exista. Atunci cand vorbea, vocea ei era soptita si seducatoare. Isi misca buzele ca si cum ar fi vrut mereu sa sarute pe cineva. Mergea gratios si cu miscari ademenitoare. Atunci cand se afla in public, in mijlocul fanilor sai infocati si a bliturilor fotografilor ce o inconjurau mereu, devenea brusc Marilyn Monroe. Nu mai trebuia sa se gandeasca la acest lucru. Personajul pe care il crease reprezenta o parte atat de importanta a fiintei ei, incat pur si simplu...era ea. Devenea cu viteza un sex-simbol al unei intregi generatii. Pentru el, lucrurile nu puteau decat sa se inrautateasca, pe masura ce ea devenea din ce in ce mai cunoscuta.(...) In luna iulie, Joe a dus-o acasa la parintii lui. Odata ajunsa acolo, Marilyn a inteles de ce isi dorea Joe ca sotia lui sa fie casnica-femeile din familia lui stateau acasa, cresteau copii, gateau si faceau curat si lucrurile statusera intotdeauna asa in familia DiMaggio. Marilyn, in schimb, nu era deloc genul acela de femeie. La sfarsitul verii anului 1952, Joe i-a dat o veste tulburatoare: era de parere ce Marilyn trebuie sa renunte la cariera. Oricum ii aducea numai necazuri si neliniste; deci, ce rost avea sa continue? Era din ce in ce mai clar faptul ca era un barbat care n-o intelegea deloc pe Marilyn. Pentru ea, cariera-adica renumele-era cea mai mare pasiune. Era foarte important ca ea sa joace si facea tot posibilul sa devina o actrita buna. In orice caz, Marilyn Monroe voia sa fie faimoasa.(...) "Imi doresc sa fiu vedeta mai mult decat orice pe lumea asta. E ceva foarte important pentru mine."(...) "Nu voiam sa renunt la cariera," isi aminteste Marilyn "iar Joe isi dorea asta cel mai mult. Voia sa fiu cea mai frumoasa fosta actrita, la fel cum el era cel mai bun fost jucator de baseball. Urma sa ne retragem impreuna din viata publica. Insa eu nu eram pregatita pentru o astfel de miscare. Pentru numele lui Dumnezeu, nu aveam nici macar treizeci de ani."(...) Charles Casillo, autor si biograf al lui Marilyn Monroe, a descris cel mai bine atractia exercitata de Marilyn astfel: " Marilyn Monroe era frumoasa. Marilyn Monroe era sexy. Marilyn Monroe era delicioasa...intotdeauna delicioasa. Toata lumea stia asta. Nu era doar un sex-simbol. Ea era sex-simbolul per se. Insa era vorba de un anumit gen de sex-appeal, initiat, dezvoltat si perfectionat de ea. Farmecul ei era copilaresc, inocent, stralucitor-te frapa si il vedeai ca pe un vas cu capsuni proaspete, ornate cu putina frisca...Creatia lui Marilyn Monroe o transformase pe fetita aceea nedorita si mereu pe drumuri in cea mai dorita, cea mai discutata, analizata, barfita si ravnita femeie a epocii sale."
0 comments:
Post a Comment