skip to main |
skip to sidebar
Spre sfarsitul lui 1953, Marilyn Monroe se apropia cu pasi repezi de o cadere nervoasa.(...) Cei de la studio au anuntat-o ca urmatorul ei film va fi intitulat "The Girl in Pink Tights". Inca de cand a auzit titlul, Marilyn si-a dat seama ca era vorba de un alt rol de blonda prostuta si a raspuns ca nu accepta sa joace in el.(...)"Regizorii cred ca pur si simplu trebuie sa ma fatai putin, nu sa joc!", s-a plans ea unui reporter. Intr-o declaratie data altuia, si-a exprimat nemultumirile mai direct:"Sunt nerabdatoare sa fac altceva," a spus ea. "E grozav de greu sa storci din tine pana si ultima picatura de sexualitate. Mi-ar placea sa joc roluri ca Julie, din Bury the Dead, Gretchen, in Faust si Tereza, in Cradle Song. Nu vreau sa fiu actrita de comedie la nesfarsit."(...) Situatia s-a inrautatit. Cand Marilyn a aflat ca Frank Sinatra castiga cinci mii de dolari pe saptamana in timp ce ea doar o mie cinci sute, a devenit si mai nemultumita de studiourile Fox.(...) Mai tarziu, va declara despre "River of no return" si despre "Spectacolul-cea mai buna afacere": "Am fost distribuita in aceste filme fara sa mi se ceara parerea, ba chiar impotriva dorintei mele. Nu am avut de ales in situatiile acestea. Vi se pare corect? Muncesc din greu, ma mandresc cu meseria mea si sunt un om ca toti ceilalti. Daca mai joc multe roluri ca cele pe care mi le ofera Fox, publicul se va satura repede de mine." In aceeasi perioada, Marilyn a inceput sa i se confeseze unui foarte bun prieten si excelent fotograf, pe nume Milton Green (care a facut multe dintre cele mai frumoase fotografii ale actritei). Green i-a sugerat sa puna bazele propriei companii de productie, alaturi de el. Atunci ar fi avut posibilitatea sa isi aleaga rolurile, sa isi selecteze filmele si sa lucreze alaturi de studio si nu pentru studio.(...) Marilyn Monroe stia ca va fi suspendata de studiourile Fox daca refuza sa vina pe platouri ca sa filmeze The Girl in Pink Tights. Dar nu ii pasa.(...) Apoi, in Ajunul Anului Nou, in 1953, Joe a cerut-o in casatorie.(...) Au hotarat sa pastreze logodna secreta in fata mass-mediei si sa se bucure pur si simplu de timpul petrecut alaturi de familia lui Joe, care era incantata de veste. Pana la urma, studiourile Fox au cedat si i-au trimis lui Marilyn scenariul de la The Girl in Pink Tights.(...) Insa, dupa cum se asteptase, dupa ce a aruncat o privire asupra scenariului, si-a dat seama ca instinctele nu o inselasera. Era o poveste ridicola si plina de clisee si a hotarat sa nu joace in acest film. Deindata ce le-a trimis celor de la studio hotararea luata, studioul a suspendat-o, ceea ce insemna ca nu mai primea salariu. S-a obisnuit repede cu ideea aceasta, pentru ca oricum nu o plateau foarte mult. Intre timp, Marilyn incepuse sa lucreze la un articol, compus din trei parti, pentru o revista, in colaborare cu scriitorul Ben Hecht. Acesta s-a dus in San Francisco ca sa ii ia un interviu, timp de patru zile, despre povestea vietii ei - sau, de fapt, despre povestea vietii pe care dorea ea sa o prezinte in acea perioada, pentru revista "Ladie's Home Journal." Pana la urma, povestea scrisa de Hecht va ajunge intr-o carte intitulata "My Story" si publicata drept "memoriile" lui Marilyn, la multi ani dupa moartea ei. "My Story" nu este o carte rea, chiar daca evenimentele nu sunt bine puse cap la cap si exista numeroase informatii incomplete. Cititorul deduce, totusi, ideea ca Marilyn doreste sa fie considerata o victima si ca si-a conceput toate povestile avand in minte acest scop.(...) Unele persoane din viata lui Marilyn dezaproba contrar aceasta carte, asa cum face sora ei vitrega, Berniece, care spune ca povestea este "pe jumatate inventata". Nu se stie cine profita de pe urma acestei carti, dar este foarte probabil ca acestia sa nu fie membrii familiei sale.(...) Cu toate acestea, My Story este o carte in care apar cuvintele lui Marilyn despre propria sa viata. Daca o citim acum, observam ca faptele sunt reale, doar ca sirul evenimentelor este incomplet. Cununia civila dintre Joe si Marilyn a avut loc la data de 14 ianuarie 1954, in San Francisco. O mare parte a publicului si a jurnalistilor au fost de parere ca aceasta cununie a fost oarecum nepotrivita pentru o vedeta ca Marilyn. Era imbracata intr-un costum maro cu guler de hermina si nu a avut tinuta grandioasa la care s-ar fi asteptat ceilalti.(...) Tot atunci, Marilyn i-a cerut lui Joe DiMaggio un lucru neasteptat. Daca murea inaintea lui, acesta accepta sa ii aduca flori la mormant in fiecare saptamana? Joe a acceptat, avand in vedere faptul ca William Powell ii facuse acelasi juramant actritei Jean Harlow. Noua familie DiMaggio si-a petrecut luna de miere in oraselul Paso Robles, luna de miere care nu a durat insa foarte mult. Cuplul a plecat apoi, la inceputul lui februarie, intr-o calatorie de afaceri in Japonia. La aeroport, presa a observat ca degetul lui Marilyn era bandajat cu o atela. Parea sa fie rupt. Marilyn a spus ca se "lovise putin" si ca Joe fusese martor.(...)Totul parea oarecum suspect. Cand au ajuns la Tokyo, au fost surprinsi de puhoiul de oameni care ii astepta acolo: mii de fani intr-una din scenele cele mai haotice vazute de Marilyn pana atunci. Era evident faptul ca era iubita de publicul din toata lumea si acest lucru era putin inspaimantator. In ceea ce-l priveste pe Joe, acesta nu a fost deloc incantat de primire. Era clar ca popularitatea ei il eclipsa chiar si intr-o tara straina.(...) La conferinta de presa organizata in cinstea lui, pentru promovarea sportului pe care il jucase, conferinta pentru care calatorise de fapt pana acolo, lucrurile s-au inrautatit. Presa i-a adresat aproape toate intrebarile lui Marilyn. El statea langa ea cu un aer mai mult decat dezamagit. Atunci cand cuplul se gasea inca in Orientul Indepartat, Marilyn a primit din partea generalului John E. Hull, seful trupelor din Orientul Indepartat, invitatia de a participa la un spectacol pentru trupele din Coreea. Marilyn a fost de acord, insa Joe nu. Cei doi au avut o discutie aprinsa care s-a incheiat cu replica lui Joe: "E luna ta de miere. Du-te daca vrei." Iar ea s-a dus.
Spre sfarsitul lui 1953, Marilyn Monroe se apropia cu pasi repezi de o cadere nervoasa.(...) Cei de la studio au anuntat-o ca urmatorul ei film va fi intitulat "The Girl in Pink Tights". Inca de cand a auzit titlul, Marilyn si-a dat seama ca era vorba de un alt rol de blonda prostuta si a raspuns ca nu accepta sa joace in el.(...)"Regizorii cred ca pur si simplu trebuie sa ma fatai putin, nu sa joc!", s-a plans ea unui reporter. Intr-o declaratie data altuia, si-a exprimat nemultumirile mai direct:"Sunt nerabdatoare sa fac altceva," a spus ea. "E grozav de greu sa storci din tine pana si ultima picatura de sexualitate. Mi-ar placea sa joc roluri ca Julie, din Bury the Dead, Gretchen, in Faust si Tereza, in Cradle Song. Nu vreau sa fiu actrita de comedie la nesfarsit."(...) Situatia s-a inrautatit. Cand Marilyn a aflat ca Frank Sinatra castiga cinci mii de dolari pe saptamana in timp ce ea doar o mie cinci sute, a devenit si mai nemultumita de studiourile Fox.(...) Mai tarziu, va declara despre "River of no return" si despre "Spectacolul-cea mai buna afacere": "Am fost distribuita in aceste filme fara sa mi se ceara parerea, ba chiar impotriva dorintei mele. Nu am avut de ales in situatiile acestea. Vi se pare corect? Muncesc din greu, ma mandresc cu meseria mea si sunt un om ca toti ceilalti. Daca mai joc multe roluri ca cele pe care mi le ofera Fox, publicul se va satura repede de mine." In aceeasi perioada, Marilyn a inceput sa i se confeseze unui foarte bun prieten si excelent fotograf, pe nume Milton Green (care a facut multe dintre cele mai frumoase fotografii ale actritei). Green i-a sugerat sa puna bazele propriei companii de productie, alaturi de el. Atunci ar fi avut posibilitatea sa isi aleaga rolurile, sa isi selecteze filmele si sa lucreze alaturi de studio si nu pentru studio.(...) Marilyn Monroe stia ca va fi suspendata de studiourile Fox daca refuza sa vina pe platouri ca sa filmeze The Girl in Pink Tights. Dar nu ii pasa.(...) Apoi, in Ajunul Anului Nou, in 1953, Joe a cerut-o in casatorie.(...) Au hotarat sa pastreze logodna secreta in fata mass-mediei si sa se bucure pur si simplu de timpul petrecut alaturi de familia lui Joe, care era incantata de veste. Pana la urma, studiourile Fox au cedat si i-au trimis lui Marilyn scenariul de la The Girl in Pink Tights.(...) Insa, dupa cum se asteptase, dupa ce a aruncat o privire asupra scenariului, si-a dat seama ca instinctele nu o inselasera. Era o poveste ridicola si plina de clisee si a hotarat sa nu joace in acest film. Deindata ce le-a trimis celor de la studio hotararea luata, studioul a suspendat-o, ceea ce insemna ca nu mai primea salariu. S-a obisnuit repede cu ideea aceasta, pentru ca oricum nu o plateau foarte mult. Intre timp, Marilyn incepuse sa lucreze la un articol, compus din trei parti, pentru o revista, in colaborare cu scriitorul Ben Hecht. Acesta s-a dus in San Francisco ca sa ii ia un interviu, timp de patru zile, despre povestea vietii ei - sau, de fapt, despre povestea vietii pe care dorea ea sa o prezinte in acea perioada, pentru revista "Ladie's Home Journal." Pana la urma, povestea scrisa de Hecht va ajunge intr-o carte intitulata "My Story" si publicata drept "memoriile" lui Marilyn, la multi ani dupa moartea ei. "My Story" nu este o carte rea, chiar daca evenimentele nu sunt bine puse cap la cap si exista numeroase informatii incomplete. Cititorul deduce, totusi, ideea ca Marilyn doreste sa fie considerata o victima si ca si-a conceput toate povestile avand in minte acest scop.(...) Unele persoane din viata lui Marilyn dezaproba contrar aceasta carte, asa cum face sora ei vitrega, Berniece, care spune ca povestea este "pe jumatate inventata". Nu se stie cine profita de pe urma acestei carti, dar este foarte probabil ca acestia sa nu fie membrii familiei sale.(...) Cu toate acestea, My Story este o carte in care apar cuvintele lui Marilyn despre propria sa viata. Daca o citim acum, observam ca faptele sunt reale, doar ca sirul evenimentelor este incomplet. Cununia civila dintre Joe si Marilyn a avut loc la data de 14 ianuarie 1954, in San Francisco. O mare parte a publicului si a jurnalistilor au fost de parere ca aceasta cununie a fost oarecum nepotrivita pentru o vedeta ca Marilyn. Era imbracata intr-un costum maro cu guler de hermina si nu a avut tinuta grandioasa la care s-ar fi asteptat ceilalti.(...) Tot atunci, Marilyn i-a cerut lui Joe DiMaggio un lucru neasteptat. Daca murea inaintea lui, acesta accepta sa ii aduca flori la mormant in fiecare saptamana? Joe a acceptat, avand in vedere faptul ca William Powell ii facuse acelasi juramant actritei Jean Harlow. Noua familie DiMaggio si-a petrecut luna de miere in oraselul Paso Robles, luna de miere care nu a durat insa foarte mult. Cuplul a plecat apoi, la inceputul lui februarie, intr-o calatorie de afaceri in Japonia. La aeroport, presa a observat ca degetul lui Marilyn era bandajat cu o atela. Parea sa fie rupt. Marilyn a spus ca se "lovise putin" si ca Joe fusese martor.(...)Totul parea oarecum suspect. Cand au ajuns la Tokyo, au fost surprinsi de puhoiul de oameni care ii astepta acolo: mii de fani intr-una din scenele cele mai haotice vazute de Marilyn pana atunci. Era evident faptul ca era iubita de publicul din toata lumea si acest lucru era putin inspaimantator. In ceea ce-l priveste pe Joe, acesta nu a fost deloc incantat de primire. Era clar ca popularitatea ei il eclipsa chiar si intr-o tara straina.(...) La conferinta de presa organizata in cinstea lui, pentru promovarea sportului pe care il jucase, conferinta pentru care calatorise de fapt pana acolo, lucrurile s-au inrautatit. Presa i-a adresat aproape toate intrebarile lui Marilyn. El statea langa ea cu un aer mai mult decat dezamagit. Atunci cand cuplul se gasea inca in Orientul Indepartat, Marilyn a primit din partea generalului John E. Hull, seful trupelor din Orientul Indepartat, invitatia de a participa la un spectacol pentru trupele din Coreea. Marilyn a fost de acord, insa Joe nu. Cei doi au avut o discutie aprinsa care s-a incheiat cu replica lui Joe: "E luna ta de miere. Du-te daca vrei." Iar ea s-a dus.
0 comments:
Post a Comment