In lunile care au urmat externarii din spital, Marilyn Monroe s-a impacat cu Joe DiMaggio, barbatul pe care acum il considera un salvator. Cu toate astea, au hotarat de comun acord sa nu faca publica relatia si sa o pastreze informala si fara obligatii. De-a lungul anilor, s-a povestit in biografii ca doreau sa se casatoreasca din nou. Nu este adevarat. De fapt, un obstacol major intre ei era ca Marilyn dorea in acel moment sa revina pe platou, iar Joe inca se opunea cu putere acestui lucru.(...) In aceasta perioada incepuse chiar sa se intalneasca din nou cu Frank Sinatra, deci era clar ca nu se gandea sa se marite cu Joe.(...) Nu se stie cum privea Joe DiMaggio relatia dintre Marilyn si Frank, nici macar daca aceasta conta pentru el.(...) In ce-l priveste pe Frank, in acea perioada se intalnea cu Juliet Prowse, insa era inca atras de Marilyn si, dupa cum povestesc cei care-l cunosteau bine, nu putea sa reziste in fata ei.(...) La spectacolul lui Sinatra din Las Vegas venisera si Elizabeth Taylor impreuna cu sotul ei, Eddie Fisher, si sarbatoritul Dean Martin cu sotia lui , Jeanne Martin; Marilyn a stat cu ei. "Cum mi s-a parut Marilyn in seara aceea? Stiam cu totii ca avea o relatie cu Sinatra, deci era inabordabila. Insa bause atat de mult, incat l-a facut de ras. Nu era bine deloc," a povestit Eddie Fisher. "Era superba, ca o aparitie cu zambet minunat si cu o rochie atat de decoltata, incat nu-ti puteai lua ochii de la sanii ei," spune un fotoreporter din Las Vegas care, impreuna cu un fotograf de la Wide World Photos, a fost unul dintre putinii carora li s-a permis accesul la petrecerea de dupa spectacol, din apartamentul lui Sinatra. "Daca o priveai de departe, ti se parea minunata. Dar de aproape parea distrusa. Nu arata bine si se purta ciudat. Mi s-a parut un pic nebuna. Imi amintesc ca la petrecere se plangea : Of Frankie, hai sa le aratam fotografilor. Te iubesc Frankie. Vreau sa afle toata lumea. Statea in spatele lui, cu mainile in jurul taliei lui, ca si cum s-ar fi sprijinit de el sa nu cada." Dupa cum povesteste jurnalistul, cand Frank s-a ferit, in loc sa se lase fotografiat cu ea, Marilyn aproape si-a pierdut echilibrul. A privit-o ingrijorat si i-a spus unei garzi de corp:"Fii cu ochii pe ea. Nu-mi place cum se clatina. Da-mi de stire daca lesina sau i se intampla ceva."(...) La sfarsitul lui iunie 1961, Marilyn a fost diagnosticata cu calculi la vezica biliara si inflamare a vezicii biliare. Parea ca necazurile nu se mai termina. Operatia din 29 iunie a decurs bine. Sora ei vitrega, Berniece, urma sa vina la New York si sa stea cu Marilyn in perioada convalescentei.(...) Acum Marilyn avea 35 de ani, iar Berniece, 41. Au ajuns la concluzia ca aratau mai bine decat in tinerete, chiar daca Marilyn era slabita dupa operatie si nu era bine deloc. Purta o rochie de vara, alba, si sandale cu toc inalt. Isi coafase parul inainte sa iasa din spital, pentru ca stia ca va fi fotografiata si dorea sa arate in forma. Viata lui Marilyn nu era deloc una obisnuita, iar Berniece a inteles asta, cand a aflat ca primul lucru pe care Lena Pepitone, servitoarea lui Marilyn, trebuia sa-l faca in fiecare zi era sa spele sutienul din dantela bej pe care Marilyn il purtase in ziua precedenta.(...) Dupa cateva zile, Berniece a inceput sa se ingrijoreze; i se parea ca Marilyn lua prea multe medicamente. Cei care se aflau in preajma ei tot timpul se obisnuisera sa vada ca lua mereu medicamente, care o ora mai tarziu o faceau sa se clatine. Nu era niciodata coerenta si parea mereu...un pic dusa.(...) In fiecare seara, doctorul lui Marilyn trecea sa vada cum ii merge. In timpul fiecarei vizite, Marilyn ii pregatea o bautura tare, lucru care-i placea; si asta era ciudat. Apoi ii dadea lui Marilyn tot felul de pastile, in cantitati "generoase". Uneori ii facea o injectie cu Dumnezeu stie ce substanta, insa lui Marilyn ii placea efectul. Berniece a profitat de prezenta doctorului si l-a intrebat despre pastile. "Sincer, chiar are nevoie de toate somniferele astea? Este exagerat, nu credeti?" Doctorul nu a avut timp sa-i raspunda, caci Marilyn a fixat-o cu duritate:"Da, chiar am nevoie de pastilele astea", a spus ea, enervandu-se brusc. "Am nevoie de somn. Asadar, Berniece, raspunsul e da. Asta e raspunsul. Da." S-a lasat o tacere stanjenitoare. Dupa cateva minute, doctorul a continuat sa-i dea lui Marilyn medicamentele, fara sa clipeasca.(...) Berniece a observat si cat de paranoica devenise Marilyn. La un moment dat, in timpul sederii ei, tocmai se deschisese un restaurant italian in zona; lui Marilyn i-a fost trimisa acasa o cina onorifica. Marilyn a rugat-o pe Lena sa arunce mancarea. Nu vroia sa stie ca exista asa ceva in casa. Berniece a presupus ca nu vroia mancarea pentru ca tinea regim sau, poate, pentru ca i se spusese ca dupa operatie sa nu manance condimentat. Insa explicatia lui Marilyn a fost mult mai alarmanta:"ar putea sa fie otravita", i-a spus ea lui Berniece, pe un ton foarte serios."Nu mananc niciodata mancare gatita de straini."
BLONDA MARILYN:INTOARCEREA LA SINATRA
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comments:
Post a Comment