BLONDA MARILYN:OBSESIA PENTRU JFK

S-au scris carti si au iesit DVD-uri pe tema filmului "Something's Got to Give", deci iata cat a fost de problematica aceasta productie, inca de la inceput.La scenariu au lucrat cinci scenaristi diferiti, printre care insusi Wlater Bernstein, care nu a fost deloc stralucit, insa. Filmul a depasit bugetul inca dinainte de inceperea filmarilor.(...) Directorul Fox, Peter Levathes, stia sigur ca o vedeta precum Marilyn avea sa provoace multe probleme pe platou din cauza starii ei de sanatate, asa ca l-a numit pe Greenson responsabil cu Marilyn - el trebuia sa se asigure ca Marilyn venea la filmari in fiecare zi.(...) Marilyn si-a ales ce regizor a vrut, pe George Cukor, si ce protagonist a vrut, pe Dean Martin. Jean Louis i-a creat costumele. Machiorul ei personal, Whitey Snyder, era prezent pe platou, dar si Sydney Guilaroff de la MGM, care i-a creat o coafura noua de un blond platinat. Insa Marilyn nu avea forta sa se lupte cu problemele care au tinut-o departe de platou 16 zile din cele 17 de la inceputul filmarilor. Marilyn avea sa dea vina pe o gramada de boli ca sa-si justifice absenta: sinuzita, insomnie, raceala, pierderea vocii, extenuare. Studioul a angajat trei doctori care sa fie prezenti pe platou in fiecare zi: un ORL-ist, un internist si un psihiatru. E greu sa urmarim DVD-ul cu documentarul "Marilyn:Something's Got to Give", care contine o privire cuprinzatoare asupra productiei acestui film; e si mai greu, daca ne gandim ce viata si cariera ar fi avut Marilyn daca nu ar fi fost atat de putin increzatoare in sine, daca nu ar fi fost doborata de nesigurante, relatii nefericite, paranoia si deznadejde. Totusi, in mod remarcabil, Cukor a reusit sa surprinda pe film cateva secvente de exceptie, in care Marilyn era, fara exagerare, mai frumoasa, mai atragatoare, mai Marilyn Monroe ca niciodata. Cum a reusit sa arate atat de bine in film, in ciuda cosmarului permanent din viata ei, a ramas un mister pana in ultima zi a vietii ei. A slabit 8 kilograme inainte de probele pentru machiaj si costume si arata extraordinar de tanara si in forma foarte buna. Bineinteles, nu mai lua medicamente, ceea ce ar putea sa explice scaderea in greutate. Silueta subtire i-a dat mult mai multa incredere in ea.(...) Pasea cu o eleganta regasita, era minunat sa o privesti.(...) Dupa aproximativ 40 de ani de cand Fox a concediat-o pe Marilyn si a anulat productia, studioul a salvat 37 de minute de film si a introdus o parte din ele in documentar, care a rulat ca documentar special de televiziune. "Maica-sa era nebuna, biata Marilyn era nebuna", avea sa spuna Cukor dupa aceea. Dupa ce si-a dat seama ca o sa aiba probleme cu el, Marilyn a incercat sa-l aduca pe platou pe scenaristul Nunnally Johnson ca sa-l inlocuiasca, insa nu a avut succes. Johnson isi amintea:"Marilyn era nevrozata. Chiar daca ar fi fost suficienti de zapaciti incat sa ma lase sa-i iau locul lui George, negresit s-ar fi intamplat ceva si Marilyn m-ar fi urat la fel de tare si pe mine. Marilyn continua sa se indeparteze din ce in ce mai tare de realitate."(...) Cu siguranta, lui Marilyn nu-i statea mintea la filmul "Something's Got to Give", chiar daca isi dadea toata silinta. De cand petrecuse acel weekend cu presedintele, in Palm Springs, Marilyn Monroe parea ca avea o singura preocupare:presedintele John Fitzgerald Kennedy. Rupert Allan isi aminteste:"Stiu doar ca parea obsedata de presedinte. Nu era foarte clar ce se intampla intre ei, insa stiu c nu se intampla cine stie ce. Din comportamentul ei mi-am dat seama ca-si dorea mai mult." Un agent al Serviciilor Secrete care a lucrat in timpul administratiei Kennedy adauga:"Il suna sau, mai bine zis, incerca sa il sune. Foarte des. Dorea sa-l vada. S-a exprimat foarte clar. Toata lumea stia lucrul asta." Nu este greu sa intelegem de ce s-a atasat Marilyn atat de repede de presedintele Kennedy. Bolnava de schizofrenie paranoida cronica, suferea de multe ori de accese de paranoia. Se stie ca era filata de FBI. Este posibil ca si alte servicii sa o fi urmarit in acea perioada, strict din cauza legaturii ei cu Arthur Miller. Bineinteles ca avea motive sa fie ingrijorata. Poate ca se gandea ca a gasit in JFK persoana cea mai potrivita sa o protejeze. La urma urmei, el avea sub control departamentul de aparare al SUA.(...) Fara indoila, era cel mai puternic om pe care-l cunoscuse vreodata.(...) Nu stapanea o camera, stapanea lumea.(...) Pentru a intelege obsesia lui Marilyn pentru JFK, trebuie amintit si faptul ca era o femeie careia, mai presus de orice, i iera frica sa ramana singura. Din nefericire, circumstantele vietii ei o obligau sa fie singura in marea majoritate a timpului.(...) A luat decizii cand era singura, ingrozita de ceea ce avea sa i se intample, de ce cosmar avea sa mai traiasca odata cu venirea diminetii.(...) Din nefericire, Marilyn era ultima grija a presedintelui. Nici macar nu-i mai raspundea la telefoanele pe care le dadea la Casa Alba. George Jacobs, prietenul si valetul lui Frank Sinatra, a participat la multe conversatii cu JFK, pe vremea cand presedintele se simtea bine la Sinatra acasa."Am petrecut suficient timp in compania lui ca sa-mi dau seama ca, pentru el, nici o femeie nu era sacra, nici macar sotia lui. Era ca Alexandru cel Mare, simtea nevoia sa cucereasca lumea. Pentru el, Marilyn a fost inca o cucerire, inca un trofeu - poate Marele Alb de la Hollywood, dar tot un numar, nu o poveste de dragoste."(...) "Jack o terminase cu ea dupa Palm Springs", spune senatorul George Smathers.(...) Jackie era obisnuita cu infidelitatile lui Kennedy, insa aceasta a deranjat-o. Stia din auzite ca Marilyn era o femeie cu probleme. Nu era furioasa, era degustata.(...) Eram surprins. Stiam ca Jackie are influenta asupra lui Jack, insa nu atat de mare, atat de mare incat sa provoace sfarsitul relatiei presedintelui cu o vedeta de cinema. Insa se pare ca a reusit."(...)"Daca Kennedy ar fi rezolvat altfel situatia cu Marilyn, poate ca lucrurile nu ar fi luat o intorsatura atat de urata," spune Rupert Allan. "Insa felul in care s-a ferit de ea nu a fost deloc laudabil."(...) Kennedy nu i-a spus niciodata raspicat lui Marilyn ca nu mai vroia sa aiba de-a face cu ea si ca relatia lor avea sa se limiteze la ce se intamplase intre ei in Palm Springs. Conform surselor, pur si simplu nu i-a mai raspuns la telefoanele pe care le dadea la Casa Alba.(...) Insa Marilyn se gandea la el. "Marilyn era obsedata si nevrotica," spune Diane Stevens."Sa recunoastem, era nebuna. Lua medicamente si nu gandea limpedesi a luat-o razna cand s-a intalnit cu Jack. Sincer, nu inteleg de ce. Fusese vorba doar de un weekend. Insa, nu stiu din ce motiv, povestea asta a dus la nenorocirea care s-a intamplat. Fptul ca nu-i raspundea la telefon a innebunit-o." Pat Kennedy Lawford nu mai avusese parte de o vizita neanuntata alui Marilyn, insa la 8 aprilie, la vre-o doua saptamani dupa weekendul lui Marilyn cu fratele ei, Jack, a aparut acasa la Pat pe neasteptate. (...) Dupa spusele unei prietene a lui Pat, care era acolo in ziua respectiva, Marilyn "a dat buzna pe plaja" in timp ce Pat juca volei, sarind si topaind fara coechipier.(...) Dupa cateva minute in care au schimbat amabilitati, timp in care Pat a fost neobisnuit de tacuta, Marilyn a inceput sa vorbeasca despre Jack, fratele ei. I-a spus ca avusese dreptate si ca fratele ei avea o prestanta impunatoare. Pat se uita fix la Marilyn.(...) Ceea ce stim despre conversatie, pentru ca Pat a pomenit despre asta, este ca Marilyn a intrebat-o pana la urma pe Pat care este numarul direct al presedintelui, la Casa Alba. Pat nu a vrut sa i-l dea, explicandu-i ca singurul numar de la Washington al fratelui ei pe care-l avea era numarul sau personal sau, cum s-a exprimat ea, "numarul de telefon al familiei". Marilyn a abandonat subiectul de cateva ori, insa l-a reluat. Obsesia ei pentru numarul de telefon al lui Jack a deranjat-o pe Pat, care mai tarziu avea sa marturiseasca:"Nu o mai vazusem niciodata pe Marilyn atat de incordata si innebunita."(...) Nu se stie daca Marilyn a folosit vreodata numarul pe care l-a obtinut de la Pat Kennedy; in acea perioada s-a intamplat ceva care sugereaza ca i-a telefonat lui JFK pe numarul respectiv, pentru ca in primavara lui 1962 Kennedy l-a insarcinat pe procurorul general, Bobby Kennedy, sa-i spuna lui Marilyn sa nu mai sune la Casa Alba. De asemenea, lui Bobby i s-a spus sa-i comunice lui Marilyn ca relatia cu el (sau ceea ce credea ea ca se intamplase intre ei) se terminase si ca Marilyn trebuia sa-si vada de treburile ei.