BLONDA MARILYN:MEDICAMENTELE

Cercetari recente au stabilit faptul ca dr Ralph Greenson nu a fost singurul cre credea ca Marilyn Monroe suferea probabil de schizofrenie paranoida cronica. Dr Greenson a obtinut a doua parere de la psihologul consultant dr Milton Wexler.(...) Egreu sa nu tii seama, atat de multi ani mai tarziu, de descoperirile celor doi doctori, nici sa te prefaci ca acestea nu au existat sau nu au avut sens. De-a lungul anilor, Marilyn Monroe nu a facut asta. In perioada de un an si jumatate dupa diagnosticul pus de dr Greenson si dr Wexler, a incercat din rasputeri sa tina boala in frau. A facut asta mereu. A continuat sa lupte, chiar daca stia ca era ceva in neregula cu ea.(...) Din nefericire, dr Greenson a devenit atat de zelos in tratamentul lui Marilyn si, prin urmare, a capatat o influenta atat de mare in viata ei, incat avea sa-si piarda credibilitatea odata cu trecerea anilor. Pare un sarlatan, mai ales pentru ca a invitat-o pe Marilyn la el acasa, a primit-o peste noapte si a introdus-o in viata lui de familie. Se parea ca-si pierduse obiectivitatea in ceea ce o privea pe actrita. In anii '50 si '60, se testau tot felul de tratamente noi pentru bolile mintale, iar Greenson considera ca a o primi pe Marilyn in casa lui reprezenta singura alternativa la internarea in spital. In dosarul sau despre cazul Marilyn, noteaza, negru pe alb, ca incerca sa gaseasca o modalitate pentru a o impiedica "sa se gandeasca din nou la sinucidere, pentru ca stiu ca de data asta nu va supravietui." Douglas Kirsner confirma:"Greenson s-a hotarat sa-si transforme familia in substitut pentru familia de care Monroe nu avusese parte, pentru ca s-ar fi sinucis mai devreme daca o interna intr-un spital de nebuni." Spre sfarsitul lui august 1961, Marilyn Monroe s-a intors la Los Angeles definitiv; locuia in apartamentul ei, de la intersectia Doheny cu Cynthia, in cartierul West Hollywood. Se zvonea ca avea sa se intoarca la flmari pentru o noua pelicula produsa de Fox, "Ceva trebuie sa cedeze". Nu era incantata de scenariu, simtea ca va avea mult de lucru si nici macar nu stia daca va fi un film bun. Cu toate astea, era obligata prin contract sa mai faca inca un film pentru Fox, iar acesta era filmul respectiv. In septembrie, Marilyn i s-a alaturat lui Frank Sinatra, care-si usese oaspetii pe iahtul personal, intr-o croaziera de patru zile in insula Catalina."Clar, formau un cuplu," a spus unul dintre petrecareti."Ea se purta ca si cum ar fi fost gazda, nu unul dintre invitati. Parea binedispusa, dar se vedea limpede ca nu se simte chiar bine. Din cate am inteles, avusese probleme sa ajunga in starea respectiva. Toata lumea stia ca nu se simte bine, ca se afla sub tratament medicamentos." In acea perioada, medicul principal al lui Marilyn, care lucra cu dr Greenson, era dr Hyman Engelberg. Marilyn devenise deja experta in arta de a face rost de medicamente de la doctori diferiti, care nu stiau unul de altul, incat cei doi nu puteau sa-si dea seama ce medicamente lua. Cand cerea confidentialitatea unui doctor, Marilyn o obtinea pentru ca era celebra. Apoi isi facea un stoc de medicamente cat de mare putea, inainte ca doctorul sa refuze sa-i dea altele. Apoi cauta alt doctor. Greenson si Engelberg au incercat sa tina sub control acest obicei, insa nu au aplicat cele mai bune metode."Ideea era sa nu-i spunem niciodata nu, cand dorea o reteta," spune Hildy Greenson, sotia dr Ralph Greenson, "deoarece singurul rezultat obtinut era ca s-ar fi dus in alta parte sa faca rost de medicamentele respective, fara sa-si informeze medicii principali. De fiecare data cand dorea un medicament nou, de obicei facea rost de el." Se pare ca aceasta idee nu a dat roade. Lista de medicamente pe care le lua Marilyn, spre sfarsitul anului 1961, era cutremuratoare. Dupa ce dr Greenson si dr Wexler au diagnosticat-o cu schizofrenie paranoida cronica, Marilyn Monroe a inceput sa ia un somnifer numit torazina. Pe atunci era un medicament nou, introdus in anii '50 pentru tratamentul schizofreniei. Insa, daca-l lua, s-ar fi ingrasat, iar acest lucru nu i-a placut. Daca nu mai lua torazina, slabea rapid. Insa, in acelasi timp, isi pierdea controlul. Cnad arata in forma maxima, ca in ultimul ei film, "Something's Got to Give", acest lucru se datora faptului ca renuntase la torazina.(...) Marilyn mai lua analgezicul demerol si antidepresivele HMC si amytal, pe langa doze mari de nembutal. Timp de foarte multi ani luase nembutal ca sa doarma, deci in mod sigur se putea vorbi despre dependenta.(...) Marilyn lua si seconal si nimeni nu stia de unde facuse rost de el. Mai mult, lua si clorhidrat pentru somn, iar dr Engelberg afirma ca nici el, nici dr Greenson nu i-au prescris niciodata asa ceva. Engelberg a pretins ca a fost uimit de numarul de medicamente gasit in corpul lui Marilyn la autopsie, inclusiv clorhidrat, pe care credea ca Marilyn l-a cumparat din Mexic, in calatoria pe care a facut-o acolo chiar inainte sa moara. Dupa moartea ei, pe masa de toaleta a lui Marilyn s-au gasit 15 flacoane de medicamente.(...) De asemenea, Mariln facea foarte multe injectii cu vitamine, ca sa-si sporeasca rezistenta impotriva racelii i a infectiilor sinusurilor - probleme de sanatate cronice, in cazul ei. Uneori facea cateva injectii pe saptamana. Spre sfarsitul anului 1961, Marilyn capatase obiceiul ingrijorator de a-si face singura injectii. Multe persoane din jurul ei au observat ca in geanta avea seringi si sticlute cu substante deja preparate - nu se stie de catre cine. O sursa foarte apropiata a actritei isi aminteste ca substanta consta dintr-un amestec de fenobarbital, nembutal si seconal."Marilyn o numea o injectie cu vitamine", spune sursa."Cred ca stiu cine i-a dat combinatia asta de medicamente, insa prefer sa nu dezvalui numele, pentru ca nu am o siguranta de 100%. Ceea ce stiu este ca dupa ce-si facea aceasta injectie era terminata, nu mai era in stare sa functioneze." Jeanne Martin isi amintea ca inainte de plecarea lor din casa lui Frank, pentru croaziera din august 1961, Frank a rugat-o sa o ajute pe Marilyn sa se imbrace. Era prea dezorientata din cauza medicamentelor ca sa reuseasca singura."A trebuit sa aleg fiecare haina si s-o imbrac, la propriu", isi amintea Jeanne."O intrebam tot timpul: Marilyn, te simti bine? Mie mi se pare ca nu te simti bine. Ea se uita la mine cu ochii pe jumatate inchisi si spunea : Oh, ma simt bine. Nu se poate mai bine. Eram ingrijorata. Ma intrebam cine ii da toate medicamentele astea? Ce doctor ar tine-o intr-o astfel de stare? Era foarte...cum sa spun...pierduta." In acel sfarsit de saptamana, Marilyn a baut destula sampanie in fiecare seara, ca intotdeauna. Cu cat bea mai mult, cu atat era mai dezorientata si mai zgomotoasa."A fost o seara atat de trista," isi aminteste Jeanne Martin."Nu mi-am luat o clipa ochii de la ea, pentru ca mi-era teama ca va aluneca si va cadea. Nu puteti sti cat de dificil a fost; doar daca ati fi cunoscut-o pe Marilyn si ati fi stiut ce femeie minunata era, cat de draguta era cu toata lumea. Imi doream sa se simta bine, insa in ziua aceea, la petrecere, mi-am dat seama ca nu se simtea bine. Nu se simtea bine deloc."(...) Pentru prietenii si colegii lui Marilyn, felul in care era in tare sa intre in pielea lui Marilyn Monroe cand avea nevoie, in timp ce era atat de bolnava psihic, ramane un mister. Era ca si cum isi gasea fericirea in fata camerei, in postura unei variante perfecte a propriei persoane. Restul - viata ei reala, cea pe care o traia zi de zi - palea prin comparatie. Adevarul este ca o modalitate rapida sa redevina Marilyn Monroe era aceea de a renunta la torazina; asta a facut, in acea perioada. Dupa parerea ei, cata vreme era slaba si senzuala...era Marilyn Monroe. Dupa doar cateva luni, cand reporterul Alan Levy a intrebat-o daca este fericita, raspunsul ei a fost:"Hai sa zicem asa:sunt slaba. Si pot sa fiu vesela oricand. Depinde de ocazie sau de compania in care ma aflu."