"Privelistea il ingrozise,fascinandu-l totusi,trebuia sa o recunoasca,fiindca toate in felul lor erau de o frumustete aleasa.(...) Daca victimele n-ar fi vazute individual,gandea el,ci drept parti ale unui principiu mai inalt,daca,la modul ideal,calitatile lor temporare ar fi topite intr-un tot unitar,atunci mozaicul alcatuit din asemenea pretioase pietre ar fi imaginea frumusetii insesi,ba,prea putin spus,farmecul pe care l-ar raspandi n-ar mai fi omenesc,ci divin(...) Presupunand deci,(...),ca ucigasul ar fi un asemenea colectionar de frumusete,lucrand,chiar si numai in bolnava sa fantezie,la imaginea perfectiunii; presupunand ca era un om de gust,cu metoda perfecta,cum intr-adevar parea sa arate,atunci n-ar fi fost de crezut ca o sa renunte la cea mai stralucitoare dintre nestematele trebuincioase acelei alcatuiri:frumusetea Laurei.Toata opera-i criminala n-ar pretui fara ea nimic.Caci ea era cheia de bolta a zidirii sale.
0 comments:
Post a Comment