Holy Ground

Tot pe la jumatatea lui iunie 1962, Marilyn Monroe era programata la sedinte foto pentru revistele Vogue si Cosmopolitan. S-a hotarat sa se duca. Pentru una dintre ele, dorea sa foloseasca drept fundal plaja din spatele casei lui Pat Kennedy Lawford. Astfel, ea si Pat s-au intalnit sa discute despre sedinta foto si sa se mai puna la curent cu noutatile.(...) Cand Marilyn a ajuns acasa la ea, Pat si-a dat seama ca se afla intr-o stare groaznica. Conform unei marturii ulterioare, Marilyn i-a spus lui Pat ca era umilita de ceea ce se intamplase la Fox, ca niciodata pana atunci nu avusese parte de atata agitatie in viata ei, insa acum incerca sa se concentreze pe viitor.(...) I-a spus lui Pat ca, dupa parerea ei, filmul "Something's Got To Give" avea sa fie reluat. I-a zis ca trimisese telegrame multora dintre actori, cerandu-le iertare si rugandu-i sa se intoarca. "Cu toate astea, mi-ar placea ca intreaga echipa sa fie noua," ii spusese ea lui Pat, "pentru ca nu stiu daca pot sa le fac fata. I-am dezamagit pe toti, iar acum cred ca ma urasc."(...) Pat era ingrijorata.I se parea ca Marilyn innebunise. Cativa dintre prietenii lui Pat luau masa pe terasa, cand a sosit actrita.Pat i-a propus sa se alature grupului."Poate ca soarele ne face bine," a zis ea."Vrei un whisky sec?" Marilyn a spus ca bineinteles ca vrea un whisky sec, insa mai intai a rugat-o ceva pe Pat."Te rog, spune-le oaspetilor ca sunt aici si le vad reactiile. Daca nu sunt incantati de faptul ca o sa stau si eu la masa, n-am sa vin cu tine." Lui Pat i s-a parut foarte ciudat. Insa nimic nu parea in regula cu Marilyn in acea zi. Cand a inceput sa murmure cuvinte pe care Pat nici macar nu putea sa le inteleaga, a decis ca e mai bine daca Marilyn nu face cunostinta cu restul grupului. Dupa cum isi amintea mai tarziu, a stat cu Marilyn la bar si a incercat sa discute serios cu ea despre medicamentele pe care le lua, daca facea sau nu abuz. Nu se cunosc detaliile acestei conversatii, ci doar faptul ca Marilyn s-a suparat foarte rau:"Credeam ca ma simt mai bine", i-a spus ea lui Pat, cand se pregatea sa plece, "insa acum vad ca nu ma simt mai bine. Ma simt mai rau, Pat. Mai rau ca niciodata. Poate ma simt mai rau ca mama, iar ea se simte foarte rau, Pat!" A iesit din casa plangand. Aceeasi ruda a familiei Kennedy completeaza:"dupa acest episod, Pat tremura toata. Atunci si-a dat seama ca nu era o idee buna sa fi sincer si deschis cu Marilyn.Cred ca trebuie sa fiu ca toti ceilalti din viata ei si sa-i spun ca totul e in regula, a spus ea, pentru ca nu cred ca este in stare sa faca fata adevarului. Pat a afirmat ca daca ar fi fost vorba de oricare alta femeie care avea necazuri, l-ar fi sunat imediat pe sotul respectivei. Insa Marilyn nu avea pe nimeni, doar pe psihiatrul acela infiorator, in care nu avea deloc incredere."(...) La 26 iunie 1962, intr-o miercuri, Bobby Kennedy trebuia sa se intoarca la Los Angeles fara Ethal, iar Peter si Pat planuiau sa ii intoarca gestul frumos si sa dea o petrecere pentru el. "Vreau ca Bobby sa vada casa mea cea noua," i-a spus Marilyn lui Pat la telefon, la inceputul saptamanii."(...) Si iata cum s-a ajuns la situatia putin probabila ca, la 28 iunie, Peter Lawford sa-i conduca pe Pat si pe Bobby Kennedy cu masina la casa lui Marilyn Monroe. Dupa ce au ajuns, Marilyn i-a invitat inauntru si i-a aratat casa lui Bobby; Peter si Pat mai fusesera la ea. Curios este faptul ca Marilyn nu avea nici o pretentie de la casa ei. Era foarte cu picioarele pe pamant, mai ales luand in considerare cat de cunoscuta era atunci. Casa ei era destul de modesta, avea doar cateva camere. Nu era mai mare decat casa sotilor Bolender, in care a crescut. De fapt, era chiar mai mica! Cu toate astea, nu a manifestat nici o retinere cand a venit vorba sa i-o arate lui Bobby Kennedy, un om bogat care traia in ditamai vila din Virginia, pe o proprietate uriasa. Casa ei era a ei si era mandra de ea; Marilyn era dornica sa se mandreasca cu ea, indiferent cat de mica si neimportanta parea in ochii strainilor. Marilyn considera ca existau probleme mai importante decat cati bani castiga ea si cat de bine etala lucrul asta.(...) Tot atunci, Frank Sinatra a sunat-o pe Pat, ceea ce era neobisnuit, pentru ca ei doi vorbeau destul de rar, sa-i spuna ca-i parea rau ca se razbunase pe sotul ei dupa ce presedintele JFK se hotarase sa nu mai doarma in casa lui din Palm Springs. I-a spus ca dorea sa-i invite pe Pat si pe Peter la casa lui de vacanta, Cal-Nevada Lodge, ca sa petreaca impreuna un weekend.(...) Pat s-a impotrivit ideii de a merge in Nevada ca sa-l vada pe Sinatra. Totusi, simtea ca trebuie macar sa-i spuna sotului ei despre invitatie. Desigur, el abea astepta sa mearga.(...) Marilyn a spus ca vrea si ea sa mearga, ca i-ar prinde bine sa ia un pic de aer, mai ales ca era suparata pentru ce i se intamplase mamei ei la Rock Heaven.(...) Cand au ajuns cei trei, Sinatra i-a salutat si a instalat-o pe Marilyn in Chalet 52, unul dintre locurile rezervate pentru oaspetii speciali.Apoi i-a rugat pe sotii Lawford sa plece, ca sa poata discuta singur cu Marilyn. George Jacobs spune ca Frank auzise ca Marilyn "trecea printr-o criza" si dorea sa afle mai multe."Stia ce se intampla," spune Jacobs, "in problema cu fratii Kennedy. Sau auzise zvonuri.Stia ca e suparata si dorea sa afle mai multe." Mickey Rudin, care era atat avocatul lui Marilyn cat si al lui Frank, a spus in 1996:"Frank era un om foarte milos. A chemat-o pe Marilyn la Cal-Nevada ca sa se distreze, sa-i ofere o scapare de la problemele ei. Daca in acele momente a fost suparata, e foarte posibil sa fi facut o indigestie dupa pranzul consumat, atat era de emotiva si cu o sensibilitate exagerata. De fapt, ar fi putut chiar sa aiba o criza imaginara."(...) Este foarte adevarat ca Sinatra era renumit pentru grija pe care le-o purta prietenilor lui. Cu toate astea, una dintre cele mai mari probleme ale sale era ca nu judeca deloc bine cand venea vorba de unii dintre ei, multi fiind personaje mafiote. Mai mult, nu parea sa-i pese pe cine prezenta prietenilor sai mafioti, iar asta se pare ca a fost una dintre problemele mari ale acelui weekend la Cal-Nevada. La aproximativ trei ore dupa sosirea lui Pat si Peter Lawford impreuna cu Marilyn, in holul de la Cal-Nevada ii astepta o surpriza: Sam Giancana, unul dintre cei mai cunoscuti mafioti, care avea legatura cu tot felul de afaceri mafiote, unele dintre acestea implicandu-i si pe fratii Kennedy.Sinatra si-a trimis avionul personal la Los Angeles, ca sa-l ia si sa-l aduca la Cal-Nevada.Faptul ca Sinatra il invitase la casa lui de vacanta in acelasi timp cu sora presedintelui si sotul ei, n-avea nici o logica. Fireste, Pat s-a suparat si a vrut sa se intoarca la Los Angeles.Dupa cum marturiseste un martor, in clipa in care l-a vazut pe Giancana a zis:"Gata. Trebuie sa plecam." Peter, care parea stanjenit de faptul ca Pat vorbise destul de tare si exista posibilitatea ca Giancana s-o fi auzit, s-a indreptat catre mafiot si i-a strans mana si a inceput sa vorbeasca cu el. Cei doi au privit-o de mai multe ori pe Marilyn, in timpul conversatiei, ca si cum ar fi vorbit despre ea, pentru ca Marilyn tocmai il privise pe Giancana cu cautatura uimita; nu se stie daca l-a recunoscut sau nu."Nu ma simt bine", i-a spus ea lui Pat."Nu pot sa zbor din nou.Nu putem sa plecam acum." Pat si-a pus bratul pe umarul lui Marilyn si i-a soptit ceva la ureche. Cuvintele au deranjat-o pe Marilyn."Nu-mi pasa," a zis ea ridicand vocea."Nu-mi pasa de nimic.Vreau doar sa ma intind, chiar acum.Du-ma in camera, Pat. Acum."(...) Roberta Linn, care canta la Cal-Nevada impreuna cu Frank Sinatra si Buddy Greco, isi aminteste:"Tin minte ca parul ei a fost ciufulit tot timpul, iar uneori si-l tinea strans sub esarfa.Era foarte trista si parea absenta.A participat la spectacolele lui Sinatra in fiecare seara: el canta in sala principala, iar ea statea in spate, cu un aer foarte nefericit.Ce pacat, ma gandeam, ca fata asta avea tot ce-si putea dori, insa de fapt nu avea nimic.Era foarte greu s-o vezi in starea aia."(...) Marilyn incepuse sa-si injecteze singura o combinatie de fenobarbital, nembutal si seconal, pe care o numea "injectie cu vitamine". Joe Langford confirma:"In ziua cand si-a deschis poseta si a scos seringile, stateam langa domnul Sinatra si Pat Kennedy Lawford.Marilyn a fost foarte relaxata.Cauta altceva, asa ca le-a scos si le-a pus pe masa.Lui Sinatra i-a pierit culoarea din obraji, devenise alb ca hartia: Marilyn! Iisuse Hristoase! Pentru ce sunt seringile astea? Ea i-a raspuns: A, sunt pentru injectiile mele cu vitamine. Avea o atitudine foarte nonsalanta. Pat parea ca mai are un pic si lesina. Of, Doamne, Marilyn, a spus ea. Of, Doamne! Apoi Marilyn a raspuns:E in regula, Pat. Stiu ce fac.
A tot cautat in geanta pana cand, in sfarsit, a gasit ceea ce cauta: un ac.Toti stateam in jurul ei cu gura cascata, iar ea a deschis o cutie de pastile si a luat una. Apoi a dat o gaura mica la unul dintre capetele capsulei si a inghitit-o. In felul asta, ajunge mai repede in sange. S-a intors catre Pat si i-a zis:Vezi? Ti-am spus ca stiu ce fac."
Mai tarziu, in aceeasi seara, dupa spectacolul lui Sinatra din sala de spectacole de la Cal-Nevada, sotii Lawford si prietenii lor au baut cateva cocktailuri. Marilyn a baut un singur pahar. Apoi s-a scuzat, spunand ca nu se simte bine si vrea sa se odihneasca in camera ei. Mai tarziu, Pat a trecut pe la ea ca sa vada ce face. Dupa cum povestea mai tarziu, Pat a batut la usa lui Marilyn de mai multe ori, pana cand Marilyn a raspuns, impleticindu-se si cazand inapoi in pat. I-a zis ca-i era greata. Pat s-a speriat si a intrebat-o pe Marilyn daca-si facuse o "injectie cu vitamine".La un moment dat, lui Marilyn i s-a facut foarte rau.Pat spune ca a ingenuncheat langa ea si i-a tinut parul pe spate, cat Marilyn a vomitat in toaleta. Apoi a ajutat-o sa se schimbe, pentru ca bluza alba pe care o purtase Marilyn se patase de voma. Marilyn a rugat-o pe Pat sa arunce bluza intr-unul din cosurile de gunoi de pe proprietate, spunandu-i ca "cineva o sa verifice gunoiul din camera, mai tarziu."
Fireste, s-a dovedit un weekend foarte dificil pentru toti cei care venisera la Cal-Nevada, ingreunat si mai mult de agentii FBI, prezenti din cauza lui Sam Giancana.Pentru ca Sinatra apreciase gresit situatia, au aparut o multime de scenarii imaginare din povestile care au circulat, majoritatea neadevarate, despre acele doua zile din iulie 1962. Daca-l pui pe Sinatra intr-o camera cu Kennedy, un mafiot si o vedeta de cinema, oare te poti astepta la altceva decat zvonuri,barfe si insinuari?(...)
"Frank Sinatra nu stia ce sa creada," spune valetul lui, George Jacobs."Era foarte suparat. Da, o iubea pe Marilyn. Insa intrecuse masura. Daca murea la Cal-Nevada, in timp ce el era acolo? Ar fi fost ingrozitor. Asa ca, in secunda in care s-a saturat, mi-a zis: Ia-o de aici si scapa de ea imediat. Asta a fost tot. A trebuit sa facem ce ni s-a spus, sa o dam afara de acolo.Bineinteles ca ne-a parut rau. Femeia era bolnava. Insa, indiferent cat de milos era, si Sinatra avea o limita, iar Marilyn o depasise. Nu vroia ca Marilyn sa moara la Cal- Nevada, asta e adevarul." Ken Rotcop, care era musafir la Cal-Nevada, isi aminteste ca a vazut-o pe Marilyn cand pleca."Tremura toata, avea frisoane, parea foarte, foarte bolnava." Stacy Baron, alt oaspete din hotel, spune:"Ma aflam in hol si l-am vazut pe Peter Lawford tinand-o de o mana si pe Pat tinand-o de cealalta mana. Practic, o duceau pe brate afara.I-am recunoscut pe cei doi, dar nu am reusit sa-mi dau seama cine era femeia, pentru ca tinea capul plecat si era ametita. Cand a ridicat capul, am avut un soc. Era Marilyn Monroe. Impietrisem de groaza."

Cand Marilyn Monroe s-a intors la Los Angeles, trebuia sa reinceapa lucrul la filmarile pentru "Something's Got To Give". Marilyn s-a intors pe platou a doua zi, pentru ceea ce avea sa fie o zi incredibila de filmare a unei scene nud, in piscina. Era pentru prima data cand o actrita americana facea asa ceva si, desigur, protagonista nu putea fi alta decat Marilyn. Urma sa poarte un costum de baie de culoarea pielii. Totusi, nu a rezistat prea mult cu el; l-a scos si s-a hotarat sa filmeze chiar nud. Platoul era inchis, la filmare participau doar cei a caror prezenta era de neinlocuit. Filmarile din acea zi ne dezvaluie o Marilyn in toane bune. Corpul ei, bronzat si voluptuos, nu arata nicicand mai bine. Parea o tanara de 25 de ani, nicicum o femeie care se apropia de 36. Charles Casillo, biograful lui Monroe, remarca:"Era o parte din perspectiva schizofrenica, contradictorie, pe care o avea atunci despre sine. O parte din ea era gata, chiar dornica, sa treaca la roluri mai serioase, iar alta parte din ea stia ce asteptau inca oamenii de la ea. Trebuia sa treaca treptat la noua imagine si, in acelasi timp, din cand in cand, sa se ridice si la inaltimea legendei. Asa ca, daca etalarea corpului de model adauga un pic de atmosfera unui film mediocru si retinea atentia publicului, oferindu-i astfel un ragaz, era dispusa s-o faca. Dumnezeule, avea nevoie sa dea lovitura."(...) Luni, 28 mai, Marilyn a anuntat din nou ca este bolnava si a ramas acasa. Se pare ca avusese un weekend dificil. Nu se stie ce s-a intamplat, dar disparuse orice speranta ca va mai fi in stare sa se ridice la inaltimea prestatiei de ultima data. A doua zi, cand a revenit, era intr-o forma ingrozitoare si nu reusea sa se concentreze. La 1 iunie implinea 36 de ani. Pe platou o astepta un tort aniversar care i-a placut, iar in acea dupa-amiaza a participat la o actiune caritabila pe stadionul Dodger. Dupa ce a ajuns acasa, in seara aceea, situatia s-a inrautatit si mai tare. Mai tarziu, in seara respectiva, Marilyn a aparut in casa familiei Greenson intr-o stare atat de deplorabila, incat copiii lui nu stiau ce sa faca cu ea. Dr. Greenson si Hildy, sotia lui, se aflau in vacanta la Roma."Nu putea sa doarma si tot repeta cat de rau se simte, cat de neinsemnata. Spunea ca era abandonata, ca era urata, ca oamenii se purtau frumos cu ea doar pentru ca aveau ceva de obtinut de pe urma ei. Spunea ca nu mai merita sa traiasca." Doctorul pe care Greenson il rugase sa il inlocuiasca in timpul vacantei sale a venit intr-un suflet; parerea lui a fost ca Marilyn dorea sa se sinucida. A incercat sa-i confiste toate pastilele pe care le avea si spera sa se simta bine macar pana la intoarcerea dr. Greenson. Iar Greenson a revenit imediat ce a aflat cat de rau se simtea celebra lui pacienta. Dupa inca o absenta de pe platou, echipa si distributia o cam terminasera cu ea. Dr. Greenson s-a intalnit cu directorii de la Fox si le-a spus ca Marilyn era gata sa faca tot ce i se cerea; el garanta ca se va intoarce la lucru. Nu a fost crezut. La 8 iunie, Fox a concediat-o, apoi i-a intentat un proces pentru jumatate de milion de dolari.(...) Fireste, Marilyn s-a suparat din cauza concedierii. Dupa parerea ei, fusese fidela studioului timp de 16 ani, iar acum o tratau fara respect pentru problemele legitime din viata ei.(...) Marilyn era o femeie ale carei dorinte fusesera mereu foarte modeste. Tot ceea ce-si dorise vreodata fusese sa fie actrita si sa fie buna in ceea ce face. Si...isi mai dorea sa fie celebra. Cam atat. Niciodata nu s-a pus problema unei motivatii financiare. Banii si prestigiul nu insemnau prea mult pentru ea. Casa modesta pe care tocmai si-o cumparase era dovada a gusturilor ei simple si fermecatoare. Cum s-a ajuns la o situatie in care visurile ei sa fie spulberate , ii depasea intelegerea, mai ales din cauza bolii de care suferea. Marilyn n-avea de gand sa accepte totul fara sa lupte. Dupa ce a fost concediata, a inceput o campanie de proportii, ca sa se asigure ca publicul stia ca este vie si sanatoasa. Intre altele, a realizat in revista Life un reportaj care a fost, fara indoiala, cel mai bun si mai incitant interviu pe care l-a dat vreodata. Richard Merryman ii spusese ca vrea sa vorbeasca nu numai despre legenda MM, ci si despre femeia MM. Intr-un moment de clarviziune, Marilyn a declarat:"Legenda s-ar putea sa dispara inainte de publicarea acestui numar din revista. Nu femeia, ci legenda."(...)
Publicul aflase deja ca fusese internata intr-un spital de nebuni din New York, iar acum, dupa concedierea de la Fox, oamenii erau interesati de starea ei emotionala. Mai rau, vizitele zilnice la dr. Ralph Greenson ajunsesera in atentia unora dintre reporteri si chiar a admiratorilor, care incepusera sa-i urmareasca fiecare miscare.(...) "Astepta in hol", isi aminteste unul dintre doctorii pe care i-a vizitat in vara lui 1962."Cred ca pana atunci isi ingropase fata intr-o revista, iar dupa ce a plecat ultimul pacient programat, pur si simplu a intrat in birou.Era o aparitie: multe bucle blonde si un ruj rosu aprins. Imi amintesc ca purta o haina alba, care mie mi s-a parut a fi din satin. Purta o rochie alba si-mi amintesc clar ca avea tocuri-cui albe. Arata superb, in alb complet. Foarte impresionanta, foarte...ca o vedeta de cinema." In ciuda faptului ca Marilyn i s-a adresat acestui doctor pe numele angajatorului sau anterior, facandu-l sa inteleaga ca avusese atat de multi doctori incat nici nu-si mai aducea aminte cum arata, curand a devenit clar ca nu-l cunostea deloc. Intr-adevar, cel care o tratase inainte pe Marilyn murise, iar cel care statea acum in fata ei era protejatul si succesorul sau, mult mai tanarul dr Scwartz.(din cauza serviciilor pe care i le-a oferit lui Marilyn Monroe, acest doctor a cerut sa ramana anonim.Prin urmare, vom folosi un pseudonim ca sa-i protejam identitatea)."Dorea sa ia torazina",explica dr Schwartz."Eram circumspect daca sa o iau sau nu ca pacienta. Majoritatea doctorilor se temeau sa trateze pacienti celebri care incercasera sa se sinucida.Nimeni nu vrea sa fie trecut in necrologul pacientului ca fiind ultimul sau doctor." Desi Marilyn a incercat sa-l convinga pe tanarul doctor ca tratamentul ei cu torazina functionase, el inca ezita."Cand abea ai terminat Medicina, te afli sub lupa,"explica el."Zelul in a prescrie anumite medicamente poate sa-ti aduca o gramada de belele. Nu neaparat cu autoritatile, insa poate sa-ti aduca la usa o gramada de pacienti dependenti de medicamente.Poate ca unora le place asta, pentru ca pacientii revin, insa mie nu." Marilyn i-a explicat in detaliu doctorului nevoia ei de confidentialitate, ceea ce i-ar fi usurat tanarului doctor sarcina de a o ajuta. Desi nu a vrut sa detalieze subiectul sumei primite de la Marilyn,doctorul nu a negat faptul ca a fost platit pentru serviciile sale." Existau o gramada de retete vechi"' explica Schwartz, "si, din moment ce oricum ea dorea ca retetele sa fie scrise unui nume fictiv...am facut ce mi-a cerut. Totusi, n-am facut-o pentru bani. Pur si simplu, m-a convins ca era spre binele ei." Tanarul doctor avea toate motivele sa-i fie teama sa aiba de-a face cu Marilyn Monroe, asa ca, atunci cand a primit un telefon de la ea, cateva saptamani mai tarziu, a ezitat sa se implice mai mult."Spunea ca se simte mai bine decat s-a simtit in ultima perioada si m-a intrebat cat costa o vizita la domiciliu,"explica Schwartz."I-am zis ca nu i-as face o vizita la domiciliu, insa ea a zis ca nu dorea asta. Mi-a spus ca vroia sa vin cu ea la mama ei.(...) Cand am ajuns la Rock Heaven, receptia era goala, ceea ce este neobisnuit intr-un astfel de loc," isi aminteste Schwartz,"apoi m-am intors si am privit holul; tot personalul parea adunat intr-un loc. Atunci am stiut ca ea, Marilyn, era deja acolo."(...) Marilyn si dr Schwartz au fost condusi in sanatoriu de catre o asistenta. El isi aminteste ca atmosfera avea un aer surprinzator de idilic, cu pajisti ingrijite si stropite de aspersoare, cu zone umbrite de stejari, in care pacientii puteau sa se odihneasca si sa se plimbe. Au gasit-o pe Gladys la o masa de picnic, purtand la gat un guler de blana. Era o femeie micuta, fragila, cu parul argintiu dat pe spate si legat intr-o coada simpla cu ceva ce semana a elastic de cauciuc.(...) Doctorul i-a explicat lui Gladys de ce era important sa-si ia medicamentele,insa o facea mai mult de dragul lui Marilyn. In timp ce-l asculta, Gladys continua sa caute prin poseta. Cand a terminat, Gladys l-a privit si l-a intrebat daca este doctor. El a incuviintat."Ei bine, o sa ma rog pentru tine, iar tu te poti ruga pentru mine," a spus ea, pe un ton sarcastic."Asta e mai puternic decat orice, iar Norma Jeane stie asta."
"Nu mama, nu", a insistat Marilyn. Apoi i-a explicat ca poate se inselasera in ceea ce priveste Stiinta Crestina, din moment ce pana atunci nici una dintre ele nu fusese vindecata de credinta. I-a spus ca aveau nevoie de ceva mai mult decat credinta, aveau nevoie si de medicamente. Apoi i-a explicat pe scurt ca si ea avusese de curand o perioada foarte grea, iar acum credea cu tarie ca amandoua ar avea de castigat daca ar lua torazina. Gladys a ascultat cu atentie pana cand Marilyn a terminat ce avea de zis. Apoi s-a uitat la Schwartz."Nu stiu cu ce i-ai umplut capul copilei mele," spuse ea, dupa cum isi aminteste doctorul,"insa Norma Jeane stie ca in Rai ajungi prin rugaciune si cucernicie."
"Dar poate ca aceste medicamente sunt raspunsul la rugaciunile tale," a spus Marilyn."La rugaciunile noastre." A continuat sa incerce s-o convinga pe mama ei cu atata vehementa, cu atata pasiune, incat a izbucnit in plans.(...) Gladys si-a privit fata cu o cautatura rece. In sfarsit, a intrebat-o pe Marilyn ce dorea sa faca exact. Marilyn i-a spus ca tot ce dorea sa faca era sa ia torazina cel putin o saptamana sau chiar o luna, daca se putea."Stiu ca o sa te simti mai bine," a zis Marilyn. "Vrei sa ma fac mai bine pentru tine,"i-a raspuns Gladys, "si iti multumesc pentru asta." Apoi, privind intens in ochii fiicei ei, a adaugat:"insa, Norma Jeane, eu vreau ca tu sa te faci bine pentru tine." Mama si fiica s-au privit lung o vreme. Apoi Gladys a schimbat subiectul dintr-o data. S-a intors catre doctor si, atingandu-si blana din jurul gatului, i-a spus ca Norma Jeane i-o facuse cadou. Cand doctorul i-a spus ca i se pare frumoasa, Gladys a parut incantata.I-a spus doctorului ca personalul spitalului ii permitea rar sa o poarte. Cu toate astea, cand vremea se racea, Gladys ii ruga sa i-o dea, iar personalul ii facea de obicei pe plac. I-a spus sa o atinga. Doctorul a intins precaut mana si a atins blana, dar Gladys s-a crispat si s-a tras inapoi cu putere."Atingerea ta e diavoleasca" a spus ea, iar fata i s-a intunecat dintr-o data. Era prea mult pentru Marilyn, care a inceput din nou sa planga, fara sa se poata opri. "Ai suparat-o pe Norma Jeane," i-a spus Gladys doctorului."E foarte sensibila."(...) Desi nu stiau, aceasta avea sa fie ultima data cand mama si fiica se intalneau."Nu spun la revedere," a adaugat Gladys tare, cu spatele la fiica ei."Niciodata n-a spus la revedere", spuse Marilyn pe un ton linistit."Poate din cauza asta trebuie s-o spun eu atat de des."

In mai 1962, relatia dintre Marilyn si fratii Kennedy avea sa ia o alta intorsatura ciudata. La 19 mai urma sa aiba loc un spectacol omagial, organizat in cinstea aniversarii de 45 de ani a lui JFK: un spectacol televizat maret, supradimensionat, organizat la Madison Square Garden, in New York. Fusese ideea lui Peter Lawford s-o invite pe Marilyn Monroe sa-i cante "La Multi Ani" presedintelui.(...) "Faptul ca au profitat de Marilyn, care era deja foarte bolnava, este culmea josniciei", spune Jeanne Martin, sotia lui Dean Martin, protagonist alaturi de Marilyn in filmul "Something's Got To Give". Jeanne era foarte buna prietena cu Marilyn, insa a ramas in relatii cu familia Kennedy de-a lungul anilor. Cu toate acestea, pana si ea si-a dat seama ca fratii Kennedy intrecusera masura."A fost o rusine, o rusine," spune ea."N-au avut nici o scuza". Poate ca Marilyn avea atunci nevoie de presedinte in viata ei mai mult ca niciodata. Pana la urma, in acest moment se simtea naucita de niste evenimente care avusesera loc cu o luna mai devreme. In februarie, Marilyn fusese in Mexic sa cumpere mobila pentru casa cea noua. O insoteau Pat Newcomb si Eunice Murray; din nou, ii era clar ca era filata de agentii FBI. Nici ca se putea o urmarire mai ridicola. Agentii erau convinsi ca avea o relatie cu un anume Fred Vanderbilt Field, care se pare ca facuse 9 luni de inchisoare din cauza ca nu-si daduse de gol prietenii comunisti.(...) Ultimul lucru cu care ar fi fost de acord directorii de la 20th Century-Fox era ca Marilyn sa-si ia concediu ca sa plece la New York si sa cante pentru presedinte. Chiar daca inainte fusese de acord, Peter Lawford s-a razgandit, invocand faptul ca nu fusese prezenta pe platou asa cum ar fi trebuit. Peter nu dorea ca mintea sa-i stea in alta parte. De fapt, studioul a amenintat-o ca o da in judecata daca pleaca la New York si chiar au facut asta. Cand Bobby Kennedy a auzit ca Marilyn este amenintata cu procesul, s-a hotarat sa intervina personal. L-a sunat pe Levathes ca sa-l convinga ca prezenta lui Marilyn era foarte importanta pentru presedinte si ar insemna foarte mult pentru JFK. Levathes a ramas tare pe pozitii si i-a zis ca nu este de acord. Suparat, Bobby l-a ignorat pe Levathes si s-a dus direct la seful sau, Milton Gould. Gould isi aminteste ca Bobby i-a zis:"Presedintele vrea asta si eu vreau asta. A fost foarte dur. Am fost uimit de lipsa lui de politete. I-am spus ca eram in foarte mare intarziere si ca nu o sa-i dau voie sa plece. Mi-a spus atunci ca sunt un jidan de nimic, ceea ce nu mi-a placut. Apoi mi-a inchis telefonul in nas. Trebuie sa spun ca am fost surprins ca o doreau atat de mult, incat Bobby fusese in stare sa se umileasca atat de tare pentru asta." Dupa cum vom vedea, pentru Marilyn nu avea nici o importanta daca studioul ii aproba sau nu plecarea la New York. Se hotarase sa plece si cu asta basta. Prioritatea ei era sa fie la New York, cu fratii Kennedy.Studioul putea sa astepte. La un moment dat, in aceasta perioada, incepuse sa i se faca dor de presedintele Kennedy; a pictat in acuarele un singur trandafir, pe o foaie de hartie. Apoi, cu cerneala neagra, s-a semnat in partea din stanga jos:"La Multi Ani pentru presedintele Kennedy din partea lui Marilyn Monroe." Apoi, sub prima semnatura, tot cu cerneala neagra, a scris urmatoarele, semnandu-se de doua ori:"La Multi Ani,1 iunie 1962/ Toate cele bune/ Marilyn/ Marilyn". 1 iunie 1962 avea sa fie ultima ei zi de nastere, cea de-a treizeci si sasea. Dupa multi ani, in 2005, aceasta acuarela avea sa se vanda pentru 78.000 de dolari, la licitatia Julien cu obiectele care i-au apartinut lui Marilyn.
Marilyn a plecat din Los Angeles la New York, la 17 mai, declarand presei:"Am informat studioul acum 6 saptamani ca plec la New York. Pentru mine este o onoare sa apar in fata presedintelui SUA." Exista dovezi noi care arata ca, probabil, Marilyn nu a luat aceasta hotarare pe cat de usor s-a crezut in trecut. Nu stia ce sa faca si a apelat la Pat Lawford sa o sfatuiasca. Dupa cum povestesc unele persoane care o cunosteau bine pe Pat, aceasta i-a spus lui Marilyn ca, dupa parerea ei, cei doi frati nu erau cinstiti cu ea, poate chiar incercau sa-si bata joc de ea.(...) "Era ingrijorata pentru Marilyn,"spune un membru al familiei Kennedy. "Isi cunostea fratii; ii iubea, dar stia de ce sunt in stare. Nu credea ca Marilyn putea sa le faca fata. Totusi, Marilyn credea ca daca mergea la New York va demonstra familiei ca este o sustinatoare a lor. De asemenea, isi punea in pericol cariera. Practic, risca absolut tot. Pat nu prea avea replica la chestia asta, banuiesc. Era o situatie dura pentru toti."
La 19 mai 1962, in culisele Madison Square Garden din New York, Marilyn Monroe era ingrozitor de nelinistita, si pe buna dreptate. Fara indoiala, isi daduse in sfarsit seama de gravitatea situatiei. Era pe cale sa cante in cinstea cuiva care o respinsese, iar acesta era presedintele SUA. Plecase din Los Angeles nesocotind dorintele sefilor ei de la Fox, riscand rolul principal dintr-un film.(...) La inceputul lunii, producatorul Richard Adler era ingrijorat in privinta costumatiei pe care avea sa si-o aleaga Marilyn pentru un semenea eveniment important si televizat. Ea i-a spus sa nu-si faca probleme, ca avea de gand sa poarte o rochie neagra sofisticata, cu un decolteu inalt, pe care i-o crease deja designerul Norman Norell. Si totusi, avea cu totul alte intentii. L-a rugat pe designerul Jean Louis sa creeze o rochie "pe care doar Marilyn ar putea s-o poarte" si exact asta a facut. "Marilyn avea un fel incantator de a-si etala corpul si, in acelasi timp, de a-si pastra eleganta", marturisea el. "Asa ca am creat o rochie de culoarea pielii, cum nu mai exista alta, singurul lucru care arata ca nu e nud, ci rochie, fiind doar paietele si margelele." Rochia nu era captusita, iar Marilyn nu purta lenjerie intima. De fapt, rochia a fost cusuta direct pe corp de catre creatorul ei (rochie care s-a vandut la pretul de 1.27 milioane de dolari la o licitatie din 2007). Pe scena, dupa ce a fost prezentata de Peter Lawford, acesta i-a luat haina de hermina, iar Marilyn a inceput sa cante "La Multi Ani" pentru presedinte. "S-a descurcat destul de bine cu versurile," spune producatorul Richard Adler, "insa oricum nu se auzea nimic , pentru ca multimea urla si tipa. A fost un fel de seductie in masa." Multi dintre cei care manifesta un interes chiar si trecator pentru Marilyn Monroe au vazut filmarea din seara aceea, in care Marilyn canta "La Multi Ani".(...) In mod clar, a fost o alegere ciudata din partea lui Marilyn sa fie cat mai provocatoare in acea seara, mai ales daca ne gandim la cariera ei de pana atunci.(...) Majoritatea apropiatilor ei nu au fost incantati de ea. In timpul unei repetitii pentru spectacol, Paula Strasberg a spus:"Devine din ce in ce mai senzuala. Daca nu se opreste, o sa fie o parodie."(...) Jeanne Martin, care statea in sectiunea VIP din Madison Square Garden, spune ca o privea pe Marilyn cu o fascinatie ingrozita:"Sincer, oricat de mult as fi iubit-o pe Marilyn, interventia ei mi s-a parut a fi culmea prostului gust," spune ea."Nu am nimic cu Marilyn. Era Marilyn, facea ce facea Marilyn. N-o pot invinui pentru faptul ca era ea insasi."
"Imi amintesc ca nu-mi gaseam locul pe scaun si tot incercam sa ma uit in alta parte, insa nu puteam sa ma abtin si ma uitam," spune Martin."Era o priveliste de milioane. Inregistrarile pe care le-am vazut cu totii nu-i fac dreptate. Pe viu, era destul de socant, mai ales pe vremea aceea. Insa faptul ca Bobby a organizat asa ceva si ca presedintele a permis asa ceva...trebuie s-o spun, la vremea aceea mi s-a parut o lipsa de respect la adresa institutiei prezidentiale si a Primei Doamne."(...) Jackie nu era in sala. Absenta ei a transmis un mesaj. Pana la urma era Prima Doamna, acesta era un spectacol in cinstea zilei de nastere a sotului ei, iar evenimentul avea sa fie transmis la televiziune. Faptul ca s-a hotarat sa nu vina la spectacol spune multe despre sentimentele pe care le avea pentru aventura dintre sotul ei si vedeta de cinema. Stia ce se intamplase si o deranja. I-a spus agentului Clinton Hill de la Serviciile Secrete:"N-am de gand sa particip la asa ceva. Dupa parerea mea, administratiei i-a scapat complet din mana povestea asta cu Marilyn". (...)
Cand a urcat pe podium , dupa Marilyn, Kennedy a zis:"Pot sa ma retrag din politica , dupa ce mi s-a cantat atat de dulce si de minunat La Multi Ani."
"Ma durea sufletul pentru ea," spune Susan Strasberg despre Marilyn din seara aceea."Din ce mi-a zis, de fiecare data cand se autoironiza, isi taia o bucatica din visul propriu." Tatal lui Susan ,Lee, profesorul de actorie al lui Marilyn, stia cat de dificil avea sa fie acel moment pntru ea, asa ca nu a vrut sa vina la spectacol.
"De frumusetea ei imi aduc aminte cel mai bine", povesteste Diahann Carroll, care a cantat la petrecerea gazduita de Krim."In timp ce cantam, imi aduc aminte bine ca ma simteam distrasa de privirea ei. Frumusetea ei tragica, atat de vulnerabila si de...indepartata." A ajuns acasa pe la patru dimineata, unde a intampinat-o prietenul ei, James Haspiel, care venise mai devreme la spectacol."Am privit-o pe Marilyn fara sa stiu ca avea sa fie pentru ultima oara cand ne vedem. Acum nu era pe scena, era la un metru de mine si puteam s-o ating. Fata ei era incredibil de frumoasa, foarte vulnerabila. Parul era platinat. Ochii mi-au coborat pe imitatiile de pietre pretioase cusute pe rochia ei extraordinara, care acum aruncau sageti de lumina, iar margelele ieseau in evidenta pe materialul de culoarea pielii care-i acoperea trupul magnific."

La 10 aprilie 1962, Marilyn Monroe trebuia sa se intalneasca cu scenaristul Henry Weinstein, care lucra la filmul "Something's Got to Give". In ziua precedenta, in timp ce se afla in studiourile Fox pentru probele de machiaj si costume, Marilyn fusese superba si se comportase bine o mare perioada de timp. Cu toate acestea, a doua zi a intarziat la intlnirea cu Weinstein. Nimic surprinzator. Weinstein a sunat-o ca sa afle cand o sa ajunga, insa a intrat in panica, deoarece nu i-a raspuns nimeni. Dupa ce a incercat de mai multe ori sa sune, Marilyn a raspuns in sfarsit la telefon."A, nu, ma simt bine..." i-a spus Marilyn. Cu toate acestea, vocea ei nu i s-a parut "in regula". Era stearsa, iar Marilyn parea ca-si pierde din cand in cand cunostinta. Disperat, Weinstein a zis ca da o fuga pana la ea si a inchis telefonul. Apoi l-a sunat pe dr Greenson, iar cei doi s-au dus intr-un suflet la casa lui Marilyn din Brentwood. Au gasit-o in pat. Lesinase."Era aproape goala si aproape moarta, din cate am putut sa-mi dau seama," isi aminteste Weinstein. "Cel putin, intrase in coma din cauza medicamentelor. Nu am putut sa-mi dau seama ce se intamplase, de ce-si facuse asta. Era foarte dezorientant faptul ca intr-o zi fusese atat de vesela, iar in ziua urmatoare o gasisem in starea aia. Nu stiu cum a reusit, dar dr Greenson a readus-o in simtiri. Eram atat de tulburat, incat nu puteam sa-mi revin."(...) Mai tarziu, s-a stabilit ca Marilyn luase o supradoza aproape mortala, o combinatie de nembutal, demerol, clorhidrat si librium.(...) Weinstein spune:"Nu cred ca am reusit sa depasesc vreodata socul pe care l-am trait cand am gasit-o pe Marilyn aproape moarta. Nu treci foarte usor peste asa ceva.Ore in sir am incercat sa inteleg ce se intamplase.M-am gandit: in ziua anterioara, Cukor n-a venit sa regizeze probele de costume si poate lucrul asta a suparat-o. Poate ca a considerat ca era vorba de o palma sau o respingere. Insa...nu stiu...trebuie sa fi fost ceva mai mult." Intr-adevar, asa era. O sursa apropiata de Marilyn Monroe in acea perioada, care a vorbit sub protectia anonimatului de teama unei posibile razbunari din partea clanului Kennedy, a rezumat situatia in felul urmator:"JFK, el era problema. Marilyn fusese parasita de presedintele SUA. Chiar credeti ca dupa toate peripetiile prin care trecuse la filmari ar fi avut de gand sa se omoare pentru ca regizorul nu a aparut o zi , la studio? Kennedy, el fusese motivul." Marilyn intelesese ca presedintele Kennedy o lasase balta. Nu prea avea ce sa faca in legatura cu asta, mai ales ca JFK nu-i raspundea la telefon. Cu toate acestea, urmatoarea poveste celebra care circula despre Marilyn si familia Kennedy sustine urmatoarele:"cand Bobby i-a spus lui Marilyn ca Jack nu mai voia sa auda de ea, nu s-a putut abtine si s-a indragostit si el de ea. Cei doi au avut o aventura plina de pasiune, iar Marilyn a fost mai atasata de el decat de fratele lui. Acest scenariu a fost reluat in nenumarate carti, de-a lungul anilor, de catre biografi respectati. Oare asa au stat lucrurile?(...) Se pare ca, din multe puncte de vedere, au fost...Insa aventura nu pare sa fi fost reala. Noile dovezi sustin ca Bobby, care cel putin la inceput s-a hotarat sa nu fie atat de neindurator ca fratele lui, s-a simtit stanjenit de felul in care fusese tratata Marilyn. Se simtise bine in compania ei, o considera frumoasa, isteata si inteligenta si nu simtise nevoia sa fie crud cu ea.(...) Cam in aceasta perioada, Marilyn le-a spus catorva apropiati ca ea si Bobby aveau o relatie. Aceste persoane au crezut-o.(...) Se putea insa avea incredere in ceea ce spunea? Oare era o sursa credibila pentru astfel de informatii, in special in ultimele sase luni din viata ei, cand se afla intr-o stare emotionala disperata si era dependenta de medicamente?(...) Dupa cum am vazut, Marilyn infrumuseta de multe ori realitatea, din mai multe motive. Nu numai in fata presei, intr-o maniera acceptabila de a-si face publicitate, ci si in fata prietenilor.(...) "Uneori ma gandesc ca da, Bobby a avut o aventura cu Marilyn Monroe", spune Andy Williams. "Insa ma opresc:ce dovezi am? Stiu ca Bobby nu mi-a zis nimic. Ethel nu mi-a zis nimic, iar ea era una ditre cele mai bune prietene ale mele. Asta nu inseamna ca Bobby era un sfant. Cand era vorba de femei, era la fel ca rudele lui. Stiu ca Ethel era constienta de asta si, in anumite privinte, poate ca nu o deranja.(...) Insa despre Bobby si Marilyn, singurele persoane de la care am auzit ceva in sensul asta au fost cele care, se pare, au auzit vestea de la Marilyn. Iar acum, atatia ani mai tarziu, nu stiu ce sa zic...Nu am intalnit-o niciodata pe Marilyn si nu as vrea s-o critic, insa cred ca spunea povesti."(...) Este limpede ca Bobby Kennedy simtea pentru Marilyn macar un pic de afectiune si ca ea avea aceleasi sentimente pentru el.(...) "Pe el nu-l deranja sa vorbeasca cu ea," spune George Smathers, sustinator politic fidel al familiei Kennedy, fost guvernator al Floridei si senator de Florida. "Nu era nimic rau in asta. Ea era singura si trista si il suna sa vorbeasca cu el si sa o linisteasca. Totusi, cu Bobby nu a avut o aventura. Ethel a avut ceva indoieli, la inceput, doar din cauza ca zvonurile au inceput sa apara imediat. Dar Bobby i-a spus lui Ethel ca nu sunt adevarate, iar ea l-a crezut. Marilyn dorea sa devina Prima Doamna, sotia lui JFK, nu sotia lui Bobby. Nu era interesata de Bobby in felul acela. Cei care sustin contrariul habar nu au despre ce vorbesc." Ed Guthman era bun prieten cu Robert Kennedy si i-a insotit pe el si pe Marilyn de cel putin doua ori."Stiu ca nu au avut nici o aventura", sustine el. "N-am avut nici un fel de indoiala. Eram acolo. Am vazut ce se intampla. Va spun, nu era vorba de nici o aventura."(...) "Sa fie limpede", adauga Milt Ebbins, care-i cunostea pe Marilyn si pe RFK. "Despre Marilyn se pot spune multe lucruri, dar nu era o stricata. Ce fel de caracter ar fi avut, sa fi trecut de la un frate la altul? Da, era o persoana senzuala, insa nu ar fi facut asa ceva. Sunt sigur ca nu s-a intamplat nimic."(...) Desigur, se poate spune ca pentru fiecare persoana care crede ca aventura nu a avut loc, exista o alta care zice ca s-a intamplat, inclusiv, se pare, un numar de agenti FBI. Din cauza relatiei mereu tensionate dintre Bobby Kennedy, care, in calitatea sa de procuror general al SUA, era seful Departamentului de Justitie, si J.Edgar Hoover, directorul FBI, care considera ca tanarul Kennedy era un tip obraznic sii n fata caruia nu voia sa dea socoteala, este foarte posibil ca avansarea si perpetuarea "aventurii" dintre Bobby si Marilyn sa fi fost o campanie de dezinformare comandata de Hoover, un mare iubitor de barfe, care le inventa si le dadea mai departe. De fapt, unele dintre dosarele FBI despre Kennedy si Monroe par sa fie scrise de o scolarita amorezata, mai ales pentru ca protagonistii sunt mentionati cu numele mic. O nota publicata in octombrie 2006 sub FIA sustine ca "Robert Kennedy era foarte atasat emotional de Marilyn Monroe." Relatia lor este descrisa ca fiind "o poveste de dragoste si o aventura sexuala". Se mentioneaza ca Bobby "i-a promis de mai multe ori ca va divorta ca sa se casatoreasca cu ea. Pana la urma, Marilyn si-a dat seama ca Bobby nu dorea nici pe departe sa se casatoreasca cu ea." Totusi, cine face aceste afirmatii? "Fostul agent special" care a scris acest raport, si al carui nume este sters, recunoaste ca nu stie care a fost sursa informatiilor si nu poate sa garanteze pentru autenticitatea acestora. Cu toate acestea, marturia respectiva a fost detaliata in dosarele FBI, la 19 octombrie 1964.

S-au scris carti si au iesit DVD-uri pe tema filmului "Something's Got to Give", deci iata cat a fost de problematica aceasta productie, inca de la inceput.La scenariu au lucrat cinci scenaristi diferiti, printre care insusi Wlater Bernstein, care nu a fost deloc stralucit, insa. Filmul a depasit bugetul inca dinainte de inceperea filmarilor.(...) Directorul Fox, Peter Levathes, stia sigur ca o vedeta precum Marilyn avea sa provoace multe probleme pe platou din cauza starii ei de sanatate, asa ca l-a numit pe Greenson responsabil cu Marilyn - el trebuia sa se asigure ca Marilyn venea la filmari in fiecare zi.(...) Marilyn si-a ales ce regizor a vrut, pe George Cukor, si ce protagonist a vrut, pe Dean Martin. Jean Louis i-a creat costumele. Machiorul ei personal, Whitey Snyder, era prezent pe platou, dar si Sydney Guilaroff de la MGM, care i-a creat o coafura noua de un blond platinat. Insa Marilyn nu avea forta sa se lupte cu problemele care au tinut-o departe de platou 16 zile din cele 17 de la inceputul filmarilor. Marilyn avea sa dea vina pe o gramada de boli ca sa-si justifice absenta: sinuzita, insomnie, raceala, pierderea vocii, extenuare. Studioul a angajat trei doctori care sa fie prezenti pe platou in fiecare zi: un ORL-ist, un internist si un psihiatru. E greu sa urmarim DVD-ul cu documentarul "Marilyn:Something's Got to Give", care contine o privire cuprinzatoare asupra productiei acestui film; e si mai greu, daca ne gandim ce viata si cariera ar fi avut Marilyn daca nu ar fi fost atat de putin increzatoare in sine, daca nu ar fi fost doborata de nesigurante, relatii nefericite, paranoia si deznadejde. Totusi, in mod remarcabil, Cukor a reusit sa surprinda pe film cateva secvente de exceptie, in care Marilyn era, fara exagerare, mai frumoasa, mai atragatoare, mai Marilyn Monroe ca niciodata. Cum a reusit sa arate atat de bine in film, in ciuda cosmarului permanent din viata ei, a ramas un mister pana in ultima zi a vietii ei. A slabit 8 kilograme inainte de probele pentru machiaj si costume si arata extraordinar de tanara si in forma foarte buna. Bineinteles, nu mai lua medicamente, ceea ce ar putea sa explice scaderea in greutate. Silueta subtire i-a dat mult mai multa incredere in ea.(...) Pasea cu o eleganta regasita, era minunat sa o privesti.(...) Dupa aproximativ 40 de ani de cand Fox a concediat-o pe Marilyn si a anulat productia, studioul a salvat 37 de minute de film si a introdus o parte din ele in documentar, care a rulat ca documentar special de televiziune. "Maica-sa era nebuna, biata Marilyn era nebuna", avea sa spuna Cukor dupa aceea. Dupa ce si-a dat seama ca o sa aiba probleme cu el, Marilyn a incercat sa-l aduca pe platou pe scenaristul Nunnally Johnson ca sa-l inlocuiasca, insa nu a avut succes. Johnson isi amintea:"Marilyn era nevrozata. Chiar daca ar fi fost suficienti de zapaciti incat sa ma lase sa-i iau locul lui George, negresit s-ar fi intamplat ceva si Marilyn m-ar fi urat la fel de tare si pe mine. Marilyn continua sa se indeparteze din ce in ce mai tare de realitate."(...) Cu siguranta, lui Marilyn nu-i statea mintea la filmul "Something's Got to Give", chiar daca isi dadea toata silinta. De cand petrecuse acel weekend cu presedintele, in Palm Springs, Marilyn Monroe parea ca avea o singura preocupare:presedintele John Fitzgerald Kennedy. Rupert Allan isi aminteste:"Stiu doar ca parea obsedata de presedinte. Nu era foarte clar ce se intampla intre ei, insa stiu c nu se intampla cine stie ce. Din comportamentul ei mi-am dat seama ca-si dorea mai mult." Un agent al Serviciilor Secrete care a lucrat in timpul administratiei Kennedy adauga:"Il suna sau, mai bine zis, incerca sa il sune. Foarte des. Dorea sa-l vada. S-a exprimat foarte clar. Toata lumea stia lucrul asta." Nu este greu sa intelegem de ce s-a atasat Marilyn atat de repede de presedintele Kennedy. Bolnava de schizofrenie paranoida cronica, suferea de multe ori de accese de paranoia. Se stie ca era filata de FBI. Este posibil ca si alte servicii sa o fi urmarit in acea perioada, strict din cauza legaturii ei cu Arthur Miller. Bineinteles ca avea motive sa fie ingrijorata. Poate ca se gandea ca a gasit in JFK persoana cea mai potrivita sa o protejeze. La urma urmei, el avea sub control departamentul de aparare al SUA.(...) Fara indoila, era cel mai puternic om pe care-l cunoscuse vreodata.(...) Nu stapanea o camera, stapanea lumea.(...) Pentru a intelege obsesia lui Marilyn pentru JFK, trebuie amintit si faptul ca era o femeie careia, mai presus de orice, i iera frica sa ramana singura. Din nefericire, circumstantele vietii ei o obligau sa fie singura in marea majoritate a timpului.(...) A luat decizii cand era singura, ingrozita de ceea ce avea sa i se intample, de ce cosmar avea sa mai traiasca odata cu venirea diminetii.(...) Din nefericire, Marilyn era ultima grija a presedintelui. Nici macar nu-i mai raspundea la telefoanele pe care le dadea la Casa Alba. George Jacobs, prietenul si valetul lui Frank Sinatra, a participat la multe conversatii cu JFK, pe vremea cand presedintele se simtea bine la Sinatra acasa."Am petrecut suficient timp in compania lui ca sa-mi dau seama ca, pentru el, nici o femeie nu era sacra, nici macar sotia lui. Era ca Alexandru cel Mare, simtea nevoia sa cucereasca lumea. Pentru el, Marilyn a fost inca o cucerire, inca un trofeu - poate Marele Alb de la Hollywood, dar tot un numar, nu o poveste de dragoste."(...) "Jack o terminase cu ea dupa Palm Springs", spune senatorul George Smathers.(...) Jackie era obisnuita cu infidelitatile lui Kennedy, insa aceasta a deranjat-o. Stia din auzite ca Marilyn era o femeie cu probleme. Nu era furioasa, era degustata.(...) Eram surprins. Stiam ca Jackie are influenta asupra lui Jack, insa nu atat de mare, atat de mare incat sa provoace sfarsitul relatiei presedintelui cu o vedeta de cinema. Insa se pare ca a reusit."(...)"Daca Kennedy ar fi rezolvat altfel situatia cu Marilyn, poate ca lucrurile nu ar fi luat o intorsatura atat de urata," spune Rupert Allan. "Insa felul in care s-a ferit de ea nu a fost deloc laudabil."(...) Kennedy nu i-a spus niciodata raspicat lui Marilyn ca nu mai vroia sa aiba de-a face cu ea si ca relatia lor avea sa se limiteze la ce se intamplase intre ei in Palm Springs. Conform surselor, pur si simplu nu i-a mai raspuns la telefoanele pe care le dadea la Casa Alba.(...) Insa Marilyn se gandea la el. "Marilyn era obsedata si nevrotica," spune Diane Stevens."Sa recunoastem, era nebuna. Lua medicamente si nu gandea limpedesi a luat-o razna cand s-a intalnit cu Jack. Sincer, nu inteleg de ce. Fusese vorba doar de un weekend. Insa, nu stiu din ce motiv, povestea asta a dus la nenorocirea care s-a intamplat. Fptul ca nu-i raspundea la telefon a innebunit-o." Pat Kennedy Lawford nu mai avusese parte de o vizita neanuntata alui Marilyn, insa la 8 aprilie, la vre-o doua saptamani dupa weekendul lui Marilyn cu fratele ei, Jack, a aparut acasa la Pat pe neasteptate. (...) Dupa spusele unei prietene a lui Pat, care era acolo in ziua respectiva, Marilyn "a dat buzna pe plaja" in timp ce Pat juca volei, sarind si topaind fara coechipier.(...) Dupa cateva minute in care au schimbat amabilitati, timp in care Pat a fost neobisnuit de tacuta, Marilyn a inceput sa vorbeasca despre Jack, fratele ei. I-a spus ca avusese dreptate si ca fratele ei avea o prestanta impunatoare. Pat se uita fix la Marilyn.(...) Ceea ce stim despre conversatie, pentru ca Pat a pomenit despre asta, este ca Marilyn a intrebat-o pana la urma pe Pat care este numarul direct al presedintelui, la Casa Alba. Pat nu a vrut sa i-l dea, explicandu-i ca singurul numar de la Washington al fratelui ei pe care-l avea era numarul sau personal sau, cum s-a exprimat ea, "numarul de telefon al familiei". Marilyn a abandonat subiectul de cateva ori, insa l-a reluat. Obsesia ei pentru numarul de telefon al lui Jack a deranjat-o pe Pat, care mai tarziu avea sa marturiseasca:"Nu o mai vazusem niciodata pe Marilyn atat de incordata si innebunita."(...) Nu se stie daca Marilyn a folosit vreodata numarul pe care l-a obtinut de la Pat Kennedy; in acea perioada s-a intamplat ceva care sugereaza ca i-a telefonat lui JFK pe numarul respectiv, pentru ca in primavara lui 1962 Kennedy l-a insarcinat pe procurorul general, Bobby Kennedy, sa-i spuna lui Marilyn sa nu mai sune la Casa Alba. De asemenea, lui Bobby i s-a spus sa-i comunice lui Marilyn ca relatia cu el (sau ceea ce credea ea ca se intamplase intre ei) se terminase si ca Marilyn trebuia sa-si vada de treburile ei.

La sfarsitul lunii februarie 1962, Peter Lawford a invitat-o pe Marilyn la o cina la New York, in onoarea presedintelui John F. Kennedy. Kennedy iubea cultura de la Hollywood si era fascinat de vedete, in special de actritele frumoase sau, mai exact, in special de actritele frumoase blonde; totusi, niciodata nu a dat afara din patul lui o bruneta sau o roscata. Desi Marilyn il intalnise in anii '50, cand era senator, nu avusese ocazia sa vorbeasca mai pe indelete cu el. Dupa ce il cunoscuse pe Bobby, era foarte dornica sa-l cunoasca si pe fratele lui, Jack. Nu avea nici o proiectie romantica in privinta lui JFK. Cel putin, nu inca.(...) In urmatoarele 10 minute, Milt Ebbins a ajutat-o pe Marilyn sa se imbrace cu "cea mai stramta rochie pe care am vazut-o in viata mea pe o femeie. Nu puteam s-o trec peste soldurile ei. Desigur, caracteristic pentru Marilyn, nu purta lenjerie intima. Asa ca iata-ma in genunchi, in fata ei, cu nasul la cativa centimetri de zonele intime, tragand de rochie cu toata forta, ca sa treaca de fundul ei mare.(...) Apoi si-a pus o peruca rosie si ochelari de soare si...s-a asezat din nou la masuta de toaleta, unde a inceput sa se studieze din nou.(...) Ne-am urcat in limuzina si am ajuns pe Park Avenue. Cand ne-am dat jos din masina, locul era impanzit de fotografi care asteptau sa vada cine erau invitatii presedintelui. Nimeni nu a recunoscut-o pe Marilyn. Am urcat la etajul unde se afla el, iar doi agenti de la Serviciile Secrete ne-au intampinat la iesirea din ascensor. Ne-au condus la apartament. In fata usii inchise, Marilyn si-a scos peruca si i-a dat-o unuia dintre agenti. Dupa ce si-a scuturat podoaba blonda, si-a scos ochelarii si i-a dat celuilalt agent.(...) Cand a aparut, parca s-au despartit apele Marii Rosii," isi aminteste Ebbins. "In camera se aflau vreo 25 de oameni, iar multimea s-a impartit in doua, pe masura ce ea inainta in camera." Actrita Arlene Dahl, casatorita cu Fernando Lamas si mama actorului Lorenzo Lamas, se afla si ea la petrecere. "Marilyn si-a facut aparitia cu agentul ei si totul s-a oprit, toata lumea a inmarmurit. N-am sa uit niciodata. Era fantastic, nu mai vazusem pe nimeni, pana atunci, care sa faca asa ceva. Presedintele s-a intors si a privit-o si a fost limpede ca s-a simtit atras de ea. Apoi toata lumea s-a napustit asupra ei. Doreau sa stea langa ea, sa-i simta parfumul, sa respire acelasi aer cu ea."(...) JFK a fost vrajit pe loc de prezenta lui Marilyn, in acea noapte, la New York. Acest lucru nu este deloc surprinzator. Inainte sa plece, a rugat-o sa-i dea numarul de telefon. Desigur, ea s-a conformat. A sunat-o chiar a doua zi, sa-i faca o propunere. I-a explicat ca pe 24 martie va fi in Palm Springs. Urma sa stea la prietenul lui si, din cate intelesese, si al ei - Frank Sinatra. Si desigur, a mai adaugat, parca intamplator:"Jackie nu o sa vina." (...) Toti cei care-l cunosteau pe Bobby Kennedy stiau despre el un lucru; era hotarat sa desfiinteze crima organizata.(...) Cu toate acestea, in februarie 1962, cercetarile sale despre crima organizata se incheiasera, iar Departamentul de Justitie intocmise deja un raport cu privire la ele. Pe scurt, raportul arata ca Sinatra avea legaturi atat de puternice cu mafia, incat isi conducea propriul sindicat.(...) Sinatra il adora pe JFK la fel de tare ca pe oricare alt mafiot pe care il cunostea. Sinatra a ordonat sa se construiasca noi casute, de o frumusete remarcabila, special pentru vizita lui JFK. De asemenea, a expus fotografii cu familia Kennedy peste tot in casa principala; chiar a montat in dormitorul presedintelui o placa din aur pe care inscriptionase:"John F. Kennedy a dormit aici". A instalat linii telefonice noi pentru Serviciile Secrete si a construit un eliport. Cu toate astea, Sinatra a avut parte de o surpriza foarte neplacuta. Bobby i-a spus fratelui sau Jack ca, din cauza legaturilor lui Frank cu mafia, era exclus ca presedintele SUA sa innopteze in casa lui. JFK s-a conformat.(...)"Presedintelui Kennedy ii placea sa traiasca la limita si sa-si asume riscuri," a remarcat Lawrence Newman, un agent al Serviciilor Secrete iesit la pensie, "si cred ca el traia la limita unor probleme intunecate si periculoase."(...) La 24 martie 1962, intr-o sambata dimineata, Marilyn s-a pregatit pentru intalnirea ei cu destinul prezidential. Din cauza ca, in acea dimineata, la ea acasa nu avea apa, Marilyn a trebuit sa dea o fuga pana la casa dr Greenson ca sa se spele pe cap. Apoi s-a intors la ea acasa si s-a imbracat. Intre timp, Peter Lawford facea ture in camera ei de zi, asteptand sa fie gata, ca sa o poata duce in desert.(...) In sfarsit, Marilyn a aparut din baie, purtand o peruca neagra peste prul proaspat spalat si aranjat. Lawford si Monroe s-au imbarcat apoi in calatoria de doua ore catre Palm Springs.(...) Philip Watson, fostul preceptor din Los Angeles, a cunoscut-o pe Marilyn in timpul weekendului cu Kennedy in Palm Springs, iar el spune ca parea destul de calma si neatenta si purta "un fel de rochie". In continuare, isi aminteste ca "era o gramada de lume langa piscina, iar unii tot intrau si ieseau din casa in stil spaniol. Marilyn si presedintele erau si ei acolo si in mod clar erau impreuna. Imi era limpede ca se simteau bine." Philip adauga;"Bineinteles, Marilyn bause destul de mult. Aerul intim dintre ei era evident pentru toata lumea si era clar ca-si vor petrece noaptea impreuna."(...) Marilyn si-a petrecut doua nopti cu presedintele Kennedy. Nu se stie daca au avut relatii intime in vreuna dintre aceste nopti, cu atat mai putin in amandoua. Putem sa presupunem ca au avut relati intime, totusi, dar doar pentru ca JFK era obisnuit sa aiba relatii intime cu multe femei frumoase, iar Marilyn se afla, fara indoiala, pe primul loc in lista celor mai dorite femei, mai ales in 1962. De asemenea, si lui Marilyn i s-a parut greu sa-l refuze pe presedinte. Era voinic, puternic si aratos. Si, in plus, era presedinte.(...) Insa, dupa cum se va vedea, aceasta intalnire avea sa fieprima si ultima intalnire a lui Marilyn cu Jack Kennedy."Chiar era sfarsitul", isi amintea Ralph Roberts multi ani mai tarziu. "Mi-a spus foarte clar ca au fost impreuna doar in acel weekend si ca a fost singurul weekend. Abea dupa multi ani am inceput sa aud zvonuri care infirmau spusele lui Marilyn, dar nu le-am crezut, pentru ca Marilyn a fost foarte exacta cand mi-a spus ce s-a intamplat." Intr-adevar, conform lui Roberts, si unui numar de surse credibile, printre care si agentii de la Serviciile Secrete, a caror sarcina era sa-l urmareasca pe presedinte, acel weekend a fost singurul petrecut impreuna de vedeta de cinema si de presedintele SUA. Unul dintre agenti, sub protectia anonimatului, a spus urmatoarele:" Haideti sa zicem asa:daca ar fi fost vorba de o aventura, am fi aflat despre asta. Nu a fost nici o aventura. Imi pare rau. Pur si simplu, nu a fost. A fost un weekend, atata tot." Alt agent completeaza:" In acea perioada, stiam toti despre weekend. Abea dupa ce ea si presedintele au murit, oamenii au inceput sa raspandeasca zvonuri despre o aventura. Credeti-ma, nimeni nu vorbea despre o aventura in 1962. Ce stiam era ca JFK si Marilyn au intretinut relatii intime in casa lui Bing Crosby, asta fusese tot. Nu consideram ca era ceva nemaiintalnit. Avea relatii intime cu multe femei. Privind in urma, pot spune ca Marilyn a fost una dintre nenumaratele femei cu care JFK a avut de-a face si nu era chiar asa de deosebita. Daca s-au intamplat mai multe intre ei, au reusit cumva sa ne ascunda asta, insa nu cred ca poti sa ascunzi asa ceva de Serviciile Secrete."(...) Cu toate acestea, nu exista dovezi credibile care sa sprijine ideea ca au avut o aventura de lunga durata. Orice am spune in plus despre asta ar fi doar fabulatiile unei imaginatii bogate.

Luna ianuarie a anului 1962 se apropia de sfarsit. In acea perioada, Pat Kennedy Lawford i-a spus lui Marilyn Monroe:"Trebuie neaparat sa-l cunosti. Nu vei mai intalni pe nimeni ca fratele meu." Vorbea despre fratele ei, Bobby, care in acea perioada era procurorul general al SUA. Un lucru e sigur:ori de cate ori avea ocazia sa se afle in preajma familiei Kennedy, Marilyn profita de ea. A fost mult mai interesata de politica decat credea lumea.(...) Se pare ca Marilyn, care se inregistrase ca simpatizant democrat, nu prea credea ca JFK ar fi putut castiga alegerile. Cu toate astea, era destul de informata si detinea cunostinte suficiente incat sa aiba o parere, fiind capabila sa-si sustina punctul de vedere in orice conversatie cu subiect politic. De asemenea, pe masura ce se cunosteau mai bine, ea si Pat aveau discutii indelungi despre drepturile civile, un subiect care o pasiona pe Marilyn.(...) Pat nu se rusina de faptul ca Marilyn Monroe socializa cu persoanele din cercul ei, pentru ca o considera pe Marilyn o femeie inteligenta. Lui Pat ii placea sa o aiba in vizita cand erau prezenti si fratii ei, pentru ca stia ca Marilyn nu avusese o familie adevarata. Ii facea placere si era bucuroasa sa impartaseasca viata ei de familie cu noua prietena.(...) Desigur, lui Marilyn ii placea grozav sa se afle in preajma membrilor familiei Kennedy: voiosia lor, concurenta intensa intre ei, amploarea aparte a tuturor actiunilor pe care le intreprindeau...copiii multi, mai multi decat putea ea numara,si nenumaratii caini. Familia Lawford avea intotdeauna cel putin sase caini pe proprietatea lor, urmarind echipele Kennedy si latrand dupa ele, in timp ce jucau fotbal american pe plaja. Din cauza ca Pat avea o alergie grava la animale, nu se apropia de caini. Peter ii ignora, in marea majoritate a timpului. Dupa parerea lui, erau doar o parte din decorul impunator care-l inconjura. Cu toate astea, Marilyn s-a atasat de caini si a avut grija sa li se faca baie si sa fie bine hraniti ori de cate ori venea in vizita. "De ce nu? Sunt ca niste copii," i-a spus lui Pat.(...) Matthew Fox era prietenul lui Steele, fiul lui Jeffrey Hunter.(...) Fox isi aduce aminte de Marilyn ca fiind "cea mai frumoasa femeie...nu, zeita, pe care am vazut-o vreodata", cand statea pe plaja si-si acoperea ochii ca sa se fereasca de valuri si nisip.. Isi aduce aminte de ea mergand pe nisipul fierbinte cu cainii lui Pat si oprindu-se sa admire oceanul de un albastru profund, plin de spuma. Uneori arunca mingea in apa si tipa de placere, cand unul dintre caini o recupera si i-o aducea inapoi.(...) In anii care au urmat, sursele care au sustinut ca Marilyn le-a spus ca se intalnea cu Bobby Kennedy nu minteau. Se pare ca ea mintea. In acest caz, in mod sigur nu era vorba de o intalnire. Era vorba despre o cina in casa lui Pat, iar ea era pe lista de invitati. Cu toate astea, oamenii din jurul ei au inteles ca era vorba despre o "intalnire" si au dat mai departe aceasta informatie, catre reporteri, multi ani mai tarziu. Fiecare dintre cei intervievati au spus aceeasi poveste: si-a notat toate intrebarile pe un servetel, ca sa nu le uite. Erau intrebari despre drepturile civile, despre sprijinul american acordat regimului Diem din Vietnam si despre HUAC. Marilyn si-a facut o aparitie stralucitoare acasa la Pat. Ani mai tarziu, Joan Braden, care fusese si ea la petrecere, isi amintea:"Bobby s-a intors, m-am intors si eu si am vazut-o:blonda, superba, cu buzele rosii si imbracata intr-o rochie din dantela neagra cre ii ascundea sanii perfecti si se potrivea de minune cu fiecare rotunjime a corpului ei, intr-un fel nemaiintalnit."(...) Daca Bobby era interesat intr-o oarecare masura sa o cunoasca pe vedeta de cinema, sotia lui, Ethel, a fost mult mai impresionata. Spre deosebire de multi dintre membrii familiei Kennedy, Ethel era o femeie cu picioarele pe pamant si modesta.(...) Ethel dorise sa o cunoasca pe Marilyn de cand hotarase, cu un an inainte, ca Marilyn trebuia sa joace rolul ei in filmul inspirat de cartea lui Bobby "Inamicul dinauntru"- un volum despre cercetarile sale in legatura cu activitatile ilegale ale lui Jimmy Hoffa si ale sindicatului sau.(...) La prima vedere, alegerea parea ciudata. Cele doua femei nu semanau deloc.(...) Cu toate acestea, Ethel vazuse multe dintre filmele lui Marilyn si o interesa mai degraba pentru ca o considera o actrita foarte buna, la fel ca multi altii, decat pentru ca arata bine.(...) Sentimentele de apreciere ale lui Ethel pentru Marilyn nu au rezistat prea mult, dupa ce a facut cunostinta cu ea si a vazut-o in compania lui Bobby. Joan Braden isi minteste:"S-au placut imediat, insa nu este surprinzator, dat fiind ca erau amandoi carismatici si inteligenti. Lui Bobby ii placea sa vorbeasca cu femei frumoase si inteligente, iar Marilyn se ridica la inaltimea cerintelor. De asemenea, era curioasa, dar intr-o maniera copilaroasa, pe care el cred ca a considerat-o inovatoare. I-a placut de ea, i s-a parut incantatoare, iar toti cei prezenti la petrecere erau subjugati de ea si oarecum uluiti de prestanta ei." Dupa cina , Marilyn a scos servetelul cu intrebari si a inceput sa vorbeasca cu Bobby. Cu toate astea, nu avea nevoie de ciorna. Stia cum sa poarte o conversatie cu cineva de talia lui Bobby Kennedy.(...) "Dupa aceea am inceput sa dansam si imi amintesc ca Marilyn l-a invatat pe Bobby sa danseze twist," isi aminteste Joan Braden. "Cei doi radeau si se simteau foarte bine impreuna. Din punctul de vedere al lui Ethel, cred ca Bobby a intrecut masura. Ma intrebam cum putea Bobby sa flirteze atat de deschis cu o alta femeie, stiind ca Ethel il priveste, si ma ingrijoram si pentru sentimentele lui Ethel. Oamenii au considerat intotdeauna ca Ethel Kennedy poate sa aiba grija de ea insasi mai mult dintre oricare dintre femeile Kennedy. Insa am crezut intotdeauna ca sub aceasta aparenta de bravada a lui Ethel se afla o femeie foarte sensibila si, de multe ori, foarte ranita in orgoliul ei."

La sfarsitul anului 1961, Marilyn Monroe a cumparat o casa in valoare de aproximativ 77.000 dolari. Isi dorea o casa care sa semene cat mai bine cu casa dr Greenson si a gasit-o.(...) Judecand dupa standardele showbiz-ului, casa cea noua a lui Marilyn, cu trei dormitoare si doua bai, era surprinzator de mica; semana cu o ferma, era o casa cu un etaj de pe Fifth Helena Drive, in suburbiile orasului Brentwood din California. Camera de zi era atat de mica, incat incapeau in ea doar trei obiecte de mobilier. Baile erau minuscule, la fel si bucataria. Pe scurt, parea un apartament mic, foarte modest. Avea piscina si o gradina luxurianta, iar proprietatea era inconjurata de ziduri si situata la capatul unei fundaturi. Parea foarte intima. Sub usa de la intrare se afla o placa, cu inscriptia "CURSUM PERFICIO". De-a lungul vremii, unii au tradus acest moto latinesc prin "Calatoria mea se termina aici", facand aluzie la o presupusa dorinta a lui Marilyn de a se sinucide, care a facut-o sa aleaga aceasta inscriptie ca sa trimita un mesaj. Cu toate acestea, traducerea literala este "Am terminat drumul" si a fost folosita pe usile caselor europene multa vreme, ca o formula de a le ura oaspetilor bun-venit. Acea placa a fost montata cand a fost construita casa, cu aproximativ 30 de ani inainte sa o cumpere Marilyn. Ea spunea ca abia astepta sa decoreze casa cu mobila in stil mexican, pe care spera sa o cumpere in timpul calatoriilor sale in Mexic. In ciuda faptului ca a cumparat casa, spre sfarsitul anului Marilyn era intr-o stare ingrozitoare. Suferise o cadere psihica si parea ca nu mai are sanse sa-si revina.(...) Dr Ralph Greenson l-a inlocuit pe celalalt Ralph din viata lui Marilyn, Ralph Roberts, cu cel mai straniu personaj care a intrat vreodata in peisaj; acesta a fost inca un motiv sa fie ponegrit de biografi. Personajul respectiv era Eunice Murray, o femeie de 59 de ani, lipsita de gust, cu ochelari, cu o personalitate stearsa, care se autodeclara "asistenta medicala", dar nu avea nici un fel de pregatire in domeniu. Avea un chip sever si trasaturi dure.(...) Deoarece Eunice "se pricepea la treburile casei", a devenit insotitoarea lui Marilyn, spre marea dezamagire a cunoscutilor actritei.Uneori petrecea noaptea la ea, alteori nu. Prietenii si colegii ei considerau ca tot ceea ce facea Marilyn acasa, in timpul ei liber, ajungea imediat la urechile dr Greenson, din cauza lui Murray. Intr-adevar, dupa parerea lor, Greenson avea un spion nou in casa.(...) Cu toate acestea, in apararea lui Greenson poate fi invocata convingerea lui ca Marilyn trebuia sa fie monitorizata cat de mult. Nu-i pasa daca lasa impresia ca o spioneaza pe Marilyn cu ajutorul lui Eunice Murray, cata vreme stia ce facea pacienta lui in fiecare zi."Am auzit ca vorbea tot timpul la telefon si-i dadea informatii," spune Diana Stevens, care venise la Los Angeles cu John Springer pentru intalniri de afaceri. "Marilyn nu putea sa aiba oaspeti fara ca Greenson sa stie cine erau, cat au stat si ce doreau. Aceasta femeie tragea mereu cu ochiul pe la colturi si lua notite pe care le transmitea doctorului."(...) La sfarsitul anului 1961, dr Greenson a scris in dosarul sau despre ceea ce el numea "o reactie depresiva severa" la ceva ce se intamplase in viata lui Marilyn. Nu a mentionat clar ce se petrecuse. "Mi-a spus ca vrea sa se retraga din industria filmului, sa se sinucida etc." Desigur, nu e de bine cand un psihiatru se obisnuieste atat de mult sa auda amenintarile unui pacient cu sinuciderea, incat adauga un "etc" in insemnarile sale despre el; asta inseamna ca mai auzise asemenea lucrari si in trecut. "A trebuit sa angajez asistente care sa stea in apartamentul ei 24 de ore din 24", a scris el "si sa tina sub control strict medicamentele pe care le lua, pentru ca am considerat ca prezenta risc de suicid. Marilyn s-a luptat cu aceste asistente, astfel ca, dupa cateva saptamani, a fost imposibil sa mai pastram vreuna." Dupa ce i-a auzit vocea la telefon,DiMaggio a considerat ca e mai bine sa vina la Los Angeles sa petreaca sarbatorile de Craciun cu Marilyn. Ea a fost bucuroasa sa-l vada. Desi uneori Joe era foarte dificil, ea stia ca o iubeste si se simtea in siguranta in bratele lui. "Trecusera doar 30 de minute de cand sosise, iar Joe si-a dat seama ca starea lui Marilyn se inrautatise vizibil", spune prietena lui Joe,comentatoarea sportiva Stacy Edwards.(...) Joe a vrut sa se asigure ca ziua de Craciun avea sa fie una fericita pentru Marilyn. A cumparat un brad mare de Craciun si l-a impodobit pentru ea. A fost pe cat de romantic si de atent ii statea in putinta, a facut tot posibilul ca acea zi sa fie deosebita. A cumparat cadouri si le-a dat la impachetat la magazin. "Mi-a spus ca a fost o zi minunata", isi aminteste Stacy Edwards. "Iar Marilyn parea sa se simta bine, chiar daca nu era foarte entuziasmata. Sunt destul de sigura ca Eunice nu era prezenta, dar nu stiu unde s-a dus sau, mai bine zis, unde a trimis-o el. Totul a mers bine...pana in acea seara, in orice caz."

Cercetari recente au stabilit faptul ca dr Ralph Greenson nu a fost singurul cre credea ca Marilyn Monroe suferea probabil de schizofrenie paranoida cronica. Dr Greenson a obtinut a doua parere de la psihologul consultant dr Milton Wexler.(...) Egreu sa nu tii seama, atat de multi ani mai tarziu, de descoperirile celor doi doctori, nici sa te prefaci ca acestea nu au existat sau nu au avut sens. De-a lungul anilor, Marilyn Monroe nu a facut asta. In perioada de un an si jumatate dupa diagnosticul pus de dr Greenson si dr Wexler, a incercat din rasputeri sa tina boala in frau. A facut asta mereu. A continuat sa lupte, chiar daca stia ca era ceva in neregula cu ea.(...) Din nefericire, dr Greenson a devenit atat de zelos in tratamentul lui Marilyn si, prin urmare, a capatat o influenta atat de mare in viata ei, incat avea sa-si piarda credibilitatea odata cu trecerea anilor. Pare un sarlatan, mai ales pentru ca a invitat-o pe Marilyn la el acasa, a primit-o peste noapte si a introdus-o in viata lui de familie. Se parea ca-si pierduse obiectivitatea in ceea ce o privea pe actrita. In anii '50 si '60, se testau tot felul de tratamente noi pentru bolile mintale, iar Greenson considera ca a o primi pe Marilyn in casa lui reprezenta singura alternativa la internarea in spital. In dosarul sau despre cazul Marilyn, noteaza, negru pe alb, ca incerca sa gaseasca o modalitate pentru a o impiedica "sa se gandeasca din nou la sinucidere, pentru ca stiu ca de data asta nu va supravietui." Douglas Kirsner confirma:"Greenson s-a hotarat sa-si transforme familia in substitut pentru familia de care Monroe nu avusese parte, pentru ca s-ar fi sinucis mai devreme daca o interna intr-un spital de nebuni." Spre sfarsitul lui august 1961, Marilyn Monroe s-a intors la Los Angeles definitiv; locuia in apartamentul ei, de la intersectia Doheny cu Cynthia, in cartierul West Hollywood. Se zvonea ca avea sa se intoarca la flmari pentru o noua pelicula produsa de Fox, "Ceva trebuie sa cedeze". Nu era incantata de scenariu, simtea ca va avea mult de lucru si nici macar nu stia daca va fi un film bun. Cu toate astea, era obligata prin contract sa mai faca inca un film pentru Fox, iar acesta era filmul respectiv. In septembrie, Marilyn i s-a alaturat lui Frank Sinatra, care-si usese oaspetii pe iahtul personal, intr-o croaziera de patru zile in insula Catalina."Clar, formau un cuplu," a spus unul dintre petrecareti."Ea se purta ca si cum ar fi fost gazda, nu unul dintre invitati. Parea binedispusa, dar se vedea limpede ca nu se simte chiar bine. Din cate am inteles, avusese probleme sa ajunga in starea respectiva. Toata lumea stia ca nu se simte bine, ca se afla sub tratament medicamentos." In acea perioada, medicul principal al lui Marilyn, care lucra cu dr Greenson, era dr Hyman Engelberg. Marilyn devenise deja experta in arta de a face rost de medicamente de la doctori diferiti, care nu stiau unul de altul, incat cei doi nu puteau sa-si dea seama ce medicamente lua. Cand cerea confidentialitatea unui doctor, Marilyn o obtinea pentru ca era celebra. Apoi isi facea un stoc de medicamente cat de mare putea, inainte ca doctorul sa refuze sa-i dea altele. Apoi cauta alt doctor. Greenson si Engelberg au incercat sa tina sub control acest obicei, insa nu au aplicat cele mai bune metode."Ideea era sa nu-i spunem niciodata nu, cand dorea o reteta," spune Hildy Greenson, sotia dr Ralph Greenson, "deoarece singurul rezultat obtinut era ca s-ar fi dus in alta parte sa faca rost de medicamentele respective, fara sa-si informeze medicii principali. De fiecare data cand dorea un medicament nou, de obicei facea rost de el." Se pare ca aceasta idee nu a dat roade. Lista de medicamente pe care le lua Marilyn, spre sfarsitul anului 1961, era cutremuratoare. Dupa ce dr Greenson si dr Wexler au diagnosticat-o cu schizofrenie paranoida cronica, Marilyn Monroe a inceput sa ia un somnifer numit torazina. Pe atunci era un medicament nou, introdus in anii '50 pentru tratamentul schizofreniei. Insa, daca-l lua, s-ar fi ingrasat, iar acest lucru nu i-a placut. Daca nu mai lua torazina, slabea rapid. Insa, in acelasi timp, isi pierdea controlul. Cnad arata in forma maxima, ca in ultimul ei film, "Something's Got to Give", acest lucru se datora faptului ca renuntase la torazina.(...) Marilyn mai lua analgezicul demerol si antidepresivele HMC si amytal, pe langa doze mari de nembutal. Timp de foarte multi ani luase nembutal ca sa doarma, deci in mod sigur se putea vorbi despre dependenta.(...) Marilyn lua si seconal si nimeni nu stia de unde facuse rost de el. Mai mult, lua si clorhidrat pentru somn, iar dr Engelberg afirma ca nici el, nici dr Greenson nu i-au prescris niciodata asa ceva. Engelberg a pretins ca a fost uimit de numarul de medicamente gasit in corpul lui Marilyn la autopsie, inclusiv clorhidrat, pe care credea ca Marilyn l-a cumparat din Mexic, in calatoria pe care a facut-o acolo chiar inainte sa moara. Dupa moartea ei, pe masa de toaleta a lui Marilyn s-au gasit 15 flacoane de medicamente.(...) De asemenea, Mariln facea foarte multe injectii cu vitamine, ca sa-si sporeasca rezistenta impotriva racelii i a infectiilor sinusurilor - probleme de sanatate cronice, in cazul ei. Uneori facea cateva injectii pe saptamana. Spre sfarsitul anului 1961, Marilyn capatase obiceiul ingrijorator de a-si face singura injectii. Multe persoane din jurul ei au observat ca in geanta avea seringi si sticlute cu substante deja preparate - nu se stie de catre cine. O sursa foarte apropiata a actritei isi aminteste ca substanta consta dintr-un amestec de fenobarbital, nembutal si seconal."Marilyn o numea o injectie cu vitamine", spune sursa."Cred ca stiu cine i-a dat combinatia asta de medicamente, insa prefer sa nu dezvalui numele, pentru ca nu am o siguranta de 100%. Ceea ce stiu este ca dupa ce-si facea aceasta injectie era terminata, nu mai era in stare sa functioneze." Jeanne Martin isi amintea ca inainte de plecarea lor din casa lui Frank, pentru croaziera din august 1961, Frank a rugat-o sa o ajute pe Marilyn sa se imbrace. Era prea dezorientata din cauza medicamentelor ca sa reuseasca singura."A trebuit sa aleg fiecare haina si s-o imbrac, la propriu", isi amintea Jeanne."O intrebam tot timpul: Marilyn, te simti bine? Mie mi se pare ca nu te simti bine. Ea se uita la mine cu ochii pe jumatate inchisi si spunea : Oh, ma simt bine. Nu se poate mai bine. Eram ingrijorata. Ma intrebam cine ii da toate medicamentele astea? Ce doctor ar tine-o intr-o astfel de stare? Era foarte...cum sa spun...pierduta." In acel sfarsit de saptamana, Marilyn a baut destula sampanie in fiecare seara, ca intotdeauna. Cu cat bea mai mult, cu atat era mai dezorientata si mai zgomotoasa."A fost o seara atat de trista," isi aminteste Jeanne Martin."Nu mi-am luat o clipa ochii de la ea, pentru ca mi-era teama ca va aluneca si va cadea. Nu puteti sti cat de dificil a fost; doar daca ati fi cunoscut-o pe Marilyn si ati fi stiut ce femeie minunata era, cat de draguta era cu toata lumea. Imi doream sa se simta bine, insa in ziua aceea, la petrecere, mi-am dat seama ca nu se simtea bine. Nu se simtea bine deloc."(...) Pentru prietenii si colegii lui Marilyn, felul in care era in tare sa intre in pielea lui Marilyn Monroe cand avea nevoie, in timp ce era atat de bolnava psihic, ramane un mister. Era ca si cum isi gasea fericirea in fata camerei, in postura unei variante perfecte a propriei persoane. Restul - viata ei reala, cea pe care o traia zi de zi - palea prin comparatie. Adevarul este ca o modalitate rapida sa redevina Marilyn Monroe era aceea de a renunta la torazina; asta a facut, in acea perioada. Dupa parerea ei, cata vreme era slaba si senzuala...era Marilyn Monroe. Dupa doar cateva luni, cand reporterul Alan Levy a intrebat-o daca este fericita, raspunsul ei a fost:"Hai sa zicem asa:sunt slaba. Si pot sa fiu vesela oricand. Depinde de ocazie sau de compania in care ma aflu."

Dr Ralph Greenson nu este un personaj prea iubit in biografia lui Marilyn Monroe.(...) In ciuda recomandarilor si reputatiei sale, in cartile despre Marilyn, dr Ralph Greenson a fost portretizat de-a lungul anilor ca o persoana periculoasa, din mai multe motive, unele dintre ele valabile.Majoritatea prietenilor si a persoanelor care au lucrat cu Marilyn considera ca dr Greenson a avut un control prea mare asupra vietii si carierei acesteia.(...) Practic, el a fost invinovatit si de tulburarile mintale ale pacientei, ca si cum nu ar fi existat nici o sansa ca ea sa fi fost predispusa genetic la astfel de probleme. Ceea ce nu s-a spus clar in trecut este ca dr Greenson avea o parere foarte bine conturata despre problemele mintale ale lui Marilyn. La inceput, intr-o scrisoare catre Anna Freud, a spus despre ea ca are "o personalitate dependenta paranoida cronica".Scria ca Marilyn prezenta "semnele clasice ale unui dependent paranoid"' printre care frica de abandon si tendinta de a se baza prea mult pe cei din jur, pana la a le refuza acestora dreptul de a-si trai viata proprie. De asemenea, cei care sufera de aceasta boala au tendinta sa se sinucida. Era foarte dificil sa tratezi pacienti care sufereau de aceasta boala, mai ales pe cineva atat de celebru precum Marilyn. De asemenea, ii scria Annei Freud ca incerca sa o faca pe Marilyn sa renunte la unele dintre medicamentele pe care le lua, insa era o batalie obositoare. "Daca nu o verificam in fiecare zi, e imposibil sa aflam ce a luat si cand a luat", mentiona el intr-o alta scrisoare catre Freud. "Nu stiu cum ar trebui sa monitorizez o astfel de persoana. Este foarte indemanatica."(...) Dupa ce dr Greenson a intensificat consultatiile, le-a zis colegilor ca Marilyn incepuse sa prezinte semne puternice si din ce in ce mai grave de schizofrenie paranoida cronica, la fel ca mama ei si, foarte posibil, bunica ei.(...) O alta concluzie care a aparut in urma documentarii pentru aceasta carte este ca Marilyn era foarte hotarata sa ia torazina, medicament folosit in tratarea schizofreniei. "Dr Greenson i-a scris o reteta pentru medicament," a spus unul dintre psihiatri. "Stiu sigur ca a facut-o, pentru ca el mi-a zis." Nu se stie daca i-a placut ce reactie a avut medicamentul asupra pacientei. Nu se stie exact motivul, dar s-a razgandit. Spunea ca vroia mai multe medicamente decat dorea el sa-i dea si ca-i era teama ca va obtine acest lucru de la alti doctori. Marea lui frustrare era ca stia ca nu era singurul care ii prescria medicamente. In ultimii doi ani din viata devenise o experta atat de priceputa cu doctorii, incat nimeni nu stia sigur ce medicamente lua sau ce medicamente amesteca.(...) Desi este adevarat ca FBI a urmarit-o din cand in cand, Marilyn se temea chiar si cand nu se afla sub supraveghere; credea ca exista o conspiratie prin care doreau sa-i afle toate miscarile si, uneori, chiar si gandurile. Intr-un interviu din 1995, Maureen Stapleton, contemporana cu Marilyn la Actors Studio, isi amintea ca lua cina cu Monroe intr-o seara si s-a intamplat ceva straniu."Marilyn a crezut ca chelnerul ii citea gandurile. La inceput, mi-a zis ca era un agent secret sau asa ceva, unul dintre baietii rai, cum s-a exprimat ea, si ca stia la ce se gandeste. Desigur, pe vremea aceea eram toti un pic nebuni, insa reactia ei chiar mi s-a parut ciudata." In acea perioada,alte persoane din viata lui Marilyn Monroe au fost ceva mai categorice. "Cred ca Marilyn era foarte bolnava, o schizofrenica clasica", a spus Johnny Strasberg, fiul lui Lee si al Paulei. "Se dedica iubirii. Schizofrenicii vorbesc despre asta, despre iubire. Ar face orice ca sa fie iubiti, sunt complet infantili; nu au ego, nu au limite, ca noi ceilalti. Este uimitor ca a supravietuit atat de mult. Avea puterea sa traiasca si, daca ar fi fost suficient de norocoasa a gaseasca un doctor care sa o trateze, ar fi putut trai mai mult...Asta este tragedia. Oamenii au iubit-o. Insa nimeni nu putea sa o refuze. Nimeni nu a putut si nu a vrut sa-si asume responsabilitatea pentru ea. Au indepartat-o sau au abandonat-o, iar ea se astepta la acest lucru. In cazul lui Marilyn, aveam de-a face cu un copil abandonat care nu mai era copil."(...) Cercetari recente au stabilit faptul ca dr Ralph Greenson nu a fost singurul care credea ca Marilyn Monroe suferea de schizofrenie paranoida cronica. Dr. Greenson a obtinut a doua parere de la psihologul consultant dr Milton Wexler.(...) E greu sa nu tii seama, atat de multi ani mai tarziu, de descoperirile celor doi doctori, nici sa te prefaci ca acestea nu au existat sau nu au avut sens. De-a lungul anilor, Marilyn Monroe nu a facut asta. In perioada de un an si jumatate dupa diagnosticul pus de dr Greenson si Wexler, a incercat din rasputeri sa tina boala in frau. A facut asta mereu. A continuat sa lupte, chiar si cand stia ca era ceva in neregula cu ea.(...) Din nefericire, dr Greenson a devenit atat de zelos in tratamentul lui Marilyn si, prin urmare, a capatat o influenta atat de mare in viata ei, incat avea sa-si piarda credibilitatea odata cu trecerea anilor.(...) In anii 50 si 60 se testau tot felul de tratamente noi pentru bolile mintale, iar Greenson considera ca a o primi pe Marilyn in casa lui reprezenta singura alternativa la internarea in spital. In dosarul sau despre Marilyn, noteaza, negru pe alb, ca incerca sa gaseasca o modalitate pentru a o impiedica "sa se gandeasca din nou la sinucidere, pentru ca stiu ca de data asta nu va supravietui." Douglas Kirsner confirma:"Greenson s-a hotarat sa-si transforme familia in substitut pentru familia de care Monroe nu avusese parte, pentru ca s-ar fi sinucis mai devreme daca o interna intr-un spital de nebuni."

In lunile care au urmat externarii din spital, Marilyn Monroe s-a impacat cu Joe DiMaggio, barbatul pe care acum il considera un salvator. Cu toate astea, au hotarat de comun acord sa nu faca publica relatia si sa o pastreze informala si fara obligatii. De-a lungul anilor, s-a povestit in biografii ca doreau sa se casatoreasca din nou. Nu este adevarat. De fapt, un obstacol major intre ei era ca Marilyn dorea in acel moment sa revina pe platou, iar Joe inca se opunea cu putere acestui lucru.(...) In aceasta perioada incepuse chiar sa se intalneasca din nou cu Frank Sinatra, deci era clar ca nu se gandea sa se marite cu Joe.(...) Nu se stie cum privea Joe DiMaggio relatia dintre Marilyn si Frank, nici macar daca aceasta conta pentru el.(...) In ce-l priveste pe Frank, in acea perioada se intalnea cu Juliet Prowse, insa era inca atras de Marilyn si, dupa cum povestesc cei care-l cunosteau bine, nu putea sa reziste in fata ei.(...) La spectacolul lui Sinatra din Las Vegas venisera si Elizabeth Taylor impreuna cu sotul ei, Eddie Fisher, si sarbatoritul Dean Martin cu sotia lui , Jeanne Martin; Marilyn a stat cu ei. "Cum mi s-a parut Marilyn in seara aceea? Stiam cu totii ca avea o relatie cu Sinatra, deci era inabordabila. Insa bause atat de mult, incat l-a facut de ras. Nu era bine deloc," a povestit Eddie Fisher. "Era superba, ca o aparitie cu zambet minunat si cu o rochie atat de decoltata, incat nu-ti puteai lua ochii de la sanii ei," spune un fotoreporter din Las Vegas care, impreuna cu un fotograf de la Wide World Photos, a fost unul dintre putinii carora li s-a permis accesul la petrecerea de dupa spectacol, din apartamentul lui Sinatra. "Daca o priveai de departe, ti se parea minunata. Dar de aproape parea distrusa. Nu arata bine si se purta ciudat. Mi s-a parut un pic nebuna. Imi amintesc ca la petrecere se plangea : Of Frankie, hai sa le aratam fotografilor. Te iubesc Frankie. Vreau sa afle toata lumea. Statea in spatele lui, cu mainile in jurul taliei lui, ca si cum s-ar fi sprijinit de el sa nu cada." Dupa cum povesteste jurnalistul, cand Frank s-a ferit, in loc sa se lase fotografiat cu ea, Marilyn aproape si-a pierdut echilibrul. A privit-o ingrijorat si i-a spus unei garzi de corp:"Fii cu ochii pe ea. Nu-mi place cum se clatina. Da-mi de stire daca lesina sau i se intampla ceva."(...) La sfarsitul lui iunie 1961, Marilyn a fost diagnosticata cu calculi la vezica biliara si inflamare a vezicii biliare. Parea ca necazurile nu se mai termina. Operatia din 29 iunie a decurs bine. Sora ei vitrega, Berniece, urma sa vina la New York si sa stea cu Marilyn in perioada convalescentei.(...) Acum Marilyn avea 35 de ani, iar Berniece, 41. Au ajuns la concluzia ca aratau mai bine decat in tinerete, chiar daca Marilyn era slabita dupa operatie si nu era bine deloc. Purta o rochie de vara, alba, si sandale cu toc inalt. Isi coafase parul inainte sa iasa din spital, pentru ca stia ca va fi fotografiata si dorea sa arate in forma. Viata lui Marilyn nu era deloc una obisnuita, iar Berniece a inteles asta, cand a aflat ca primul lucru pe care Lena Pepitone, servitoarea lui Marilyn, trebuia sa-l faca in fiecare zi era sa spele sutienul din dantela bej pe care Marilyn il purtase in ziua precedenta.(...) Dupa cateva zile, Berniece a inceput sa se ingrijoreze; i se parea ca Marilyn lua prea multe medicamente. Cei care se aflau in preajma ei tot timpul se obisnuisera sa vada ca lua mereu medicamente, care o ora mai tarziu o faceau sa se clatine. Nu era niciodata coerenta si parea mereu...un pic dusa.(...) In fiecare seara, doctorul lui Marilyn trecea sa vada cum ii merge. In timpul fiecarei vizite, Marilyn ii pregatea o bautura tare, lucru care-i placea; si asta era ciudat. Apoi ii dadea lui Marilyn tot felul de pastile, in cantitati "generoase". Uneori ii facea o injectie cu Dumnezeu stie ce substanta, insa lui Marilyn ii placea efectul. Berniece a profitat de prezenta doctorului si l-a intrebat despre pastile. "Sincer, chiar are nevoie de toate somniferele astea? Este exagerat, nu credeti?" Doctorul nu a avut timp sa-i raspunda, caci Marilyn a fixat-o cu duritate:"Da, chiar am nevoie de pastilele astea", a spus ea, enervandu-se brusc. "Am nevoie de somn. Asadar, Berniece, raspunsul e da. Asta e raspunsul. Da." S-a lasat o tacere stanjenitoare. Dupa cateva minute, doctorul a continuat sa-i dea lui Marilyn medicamentele, fara sa clipeasca.(...) Berniece a observat si cat de paranoica devenise Marilyn. La un moment dat, in timpul sederii ei, tocmai se deschisese un restaurant italian in zona; lui Marilyn i-a fost trimisa acasa o cina onorifica. Marilyn a rugat-o pe Lena sa arunce mancarea. Nu vroia sa stie ca exista asa ceva in casa. Berniece a presupus ca nu vroia mancarea pentru ca tinea regim sau, poate, pentru ca i se spusese ca dupa operatie sa nu manance condimentat. Insa explicatia lui Marilyn a fost mult mai alarmanta:"ar putea sa fie otravita", i-a spus ea lui Berniece, pe un ton foarte serios."Nu mananc niciodata mancare gatita de straini."