Holy Ground

Restul sederii lui Marilyn Monroe la Payne Whitney a fost o variatiune pe aceeasi tema, o poveste marcata de umilinte, care au venit peste o femeie ce era obisnuita sa fie tratata cu mai mult respect. I se parea ca fusese inchisa undeva, departe, pentru ca nimeni nu stia exact ce sa faca cu ea. Doctorii si asistentele treceau pe la usa ei si se uitau in celula printr-un gemulet patrat, ca la un animal de la gradina zoologica. Unii dintre ei pareau uimiti, parca nu le venea sa-si creada ochilor. La un moment dat, furioasa, Marilyn si-a rupt pijamaua data de spital si s-a asezat in fata lor, doar ca sa le ofere privitorilor "ceva la care merita sa te uiti".(...) In final, o tanara asistenta a fost de acord sa o lase pe Marilyn sa ia legatura cu cineva printr-o scrisoare.(...) S-a hotarat sa apeleze la prietenii ei Lee si Paula Strasberg.(...)Scrisoarea a fost dusa la destinatie in aceeasi zi. Dupa ce a primit-o, Lee Strasberg a sunat-o imediat pe Kris. I s-a spus ca Marilyn avusese tendinte suicidale si ca din cauza asta fusese internata in spital. A fost tot ce-a avut nevoie sa auda ca sa creada ca aceasta studenta vedeta se afla exact acolo unde trebuia sa fie. Nici unul dintre sotii Strasberg nu avea sa se opuna dispozitiilor doctorului. Joi dimineata, cand Marilyn s-a purtat ca si cand ar fi fost calma, i s-a permis sa dea un telefon. Nu stia pe cine sa sune, insa era constienta ca trebuia sa sune pe cineva care ar fi mutat muntii din loc ca sa o scoata de acolo.(...) Ii era limpede: Joe DiMaggio.(...) Joe DiMaggio a aparut chiar in noaptea aceea la Payne Whitney si a cerut ca Marilyn Monroe sa-i fie data in grija din dimineata urmatoare. A spus ca nu-l intereseaza cine are autorizatia sa o elibereze din spital si ca dorea ca ordinul sa-i fie indeplinit. Raspunsul a fost ca doar dr Kris ar fi fost in stare sa obtina externarea pacientei. "Nu ma intereseaza cine o externeaza," a spus Joe taios, "insa daca nu o elibereaza cineva din locul asta, jur pe Dumnezeu ca distrug spitalul caramida cu caramida."(...) Dr Kris i-a spus ca daca Marilyn nu se simtise bine in spitalul respectiv, poate s-ar simti mai bine in alt spital. Ulterior, Joe avea sa declare ca nu-i venise sa-si creada urechilor sau, asa cum i-a marturisit lui Stacy Edwards,"ajunsesem sa cred ca doctorita era cea care ar fi trebuit sa fie inchisa. Se purta ca si cum Marilyn putea sa-si aleaga destinatii de vacanta. Ca sa obtin de la ea ce voiam, am fost de acord cu propunerea ei, insa am rugat-o s-o scoatem mai intai de acolo." Externarea a fost programata in graba pentru a doua zi.(...) La 10 februarie, la pranz, Ralph Roberts, bunul prieten si maseurul lui Marilyn, a luat-o de la intrarea din spate a spitalului Payne Whitney si a dus-o de acolo in secret, cu dr Kris pe scaunul din spate.(...) Roberts isi aminteste:"Marilyn tipa la doctor cum doar ea putea sa o faca. Era ca un uragan dezlantuit. Nu cred ca dr Kris o vazuse vreodata in halul asta si era foarte speriata si tulburata de violenta reactiei ei."(...)"Dupa ce Joe a adus-o pe Marilyn in apartamentul ei, si-a dat seama ca poate psihiatrul ei luase decizia corecta, doar ca nu procedase bine", a spus Stacy Edwards. "Marilyn nu se simtea bine. Plangea si era dezorientata. Pentru ca nu luase medicamente cateva zile, era data peste cap. Lui Joe nu-i venea sa creada cat de mult slabise.Dupa ce-a calmat-o, a convins-o sa o duca la alt spital, spitalul presbiterian care apartinea de Columbia University. Ea a acceptat, dar cu conditia ca el sa-i promita ca nu va pleca din oras si va veni sa o vada in fiecare zi cat avea sa stea acolo. Joe a incuviintat." La ora 17.00, Marilyn a fost internata la Institutul Neurologic al spitalului presbiterian al Columbia University, unde avea sa ramana internata mai bine de trei saptamani, pana la 5 martie. Primul lucru pe care l-a facut dupa internare a fost sa ia legatura cu avocatul ei, Aaron Frosch. I-a cerut sa intocmeasca un document care impiedica orice persoana sa aiba puterea sa o interneze din nou fara a-l consulta mai intai pe Joe DiMaggio.(...) Chiar in saptamana in care Marilyn Monroe trecea prin calvarul de la Payne Whitney, in New York, mama ei avea probleme asemanatoare, la sanatoriul Rock Haven din California. Gladys Baker Eley, in varsta de 60 de ani, fusese deja diagnosticata oficial ca suferind de schizofrenie paranoida. Era clar de multi ani ca sufera de aceasta boala. Nimeni la Rock Haven nu parea sa creada sau sa inteleaga Stiinta Crestina, iar Gladys, pur si simplu, nu putea sa accepte acest lucru. Era mai credincioasa ca niciodata si trimitea, o data pe saptamana, pamflete si brosuri cu acest subiect tuturor cunoscutilor, printre care si fiicelor ei, Marilyn si Berniece. Insa acum, boala o afecta profund si devenise ferm convinsa ca doctorii de la Rock Haven o otraveau. Le-a scris fiicelor ei ca trebuia sa fie externata din sanatoriu foarte curand sau, dupa cum i-a scris lui Berniece, "o sa mor sigur aici din cauza otravii." Gladys mai credea ca era stropita cu insecticide in timp ce dormea. Mai mult, din cauza convingerilor ei religioase, a refuzat in permananeta sa ia medicamentele care-i fusesera prescrise ca sa tina sub control schizofrenia.(...) Intr-o seara, in perioada in care Marilyn era internata la Payne Whitney, Gladys a vazut la televizor un reportaj despre presupusa cadere nervoasa a fiicei sale; reportajul era urmarit si de alti pacienti din sanatoriu. Se pare ca a fost foarte tulburata si s-a retras in camera ei. Doua ore mai tarziu, cand s-au dus sa o verifice, , asistentele au gasit cearsafurile pline de sange.(...) Se pare ca-si taiase venele cu o lama de ras; ramane un mister de unde facuse rost de asa ceva. Insa, in loc sa-si taie inchietura pe orizontala, ceea ce ar fi provocat o sangerare masiva si o moarte rapida, Gladys si le-a taiat pe verticala. Sangerarea a fost mai lenta, iar Gladys doar a lesinat. A fost transportata de urgenta la spitalul Huntington din Pasadena, unde si-a petrecut urmatoarele trei zile.(...) Cand Gladys s-a intors la sanatoriu, i s-au administrat sedative timp de mai multe saptamani si nu si-a parasit camera. Mult mai tarziu, cand nu a fost sedata, a fost scoasa la o plimbare. Rose Anne Cooper isi aminteste:" Un grup de femei, printre care si Gladys, fusesera autorizate sa paraseasca sanatoriul, impreuna cu doua asistente insotitoare, pentru cumparaturi de la o farmacie din zona. La un moment dat, asistentele si-au dat seama ca Gladys disparuse. A inceput o cautare disperata. Din fericire, jumatate de ora mai tarziu, au gasit-o intr-o statie de autobuz. Gladys le-a explicat ca voia sa plece in Kentucky. "Trebuie sa-mi gasesc copiii", a spus ea; "sotul meu mi-a rapit copiii".

Anahi has released a new single titled Quiero. It’s a light and airy song, nicely executed and easy to sing along to. The singer looks very pretty in the video and it shows her softer side which was missing in her first solo video. Overall, this song solidifies her on the journey of becoming and maintaining Latin pop princess status.

1.Roy Raymund created Victoria's Secret in 1977 by putting the first store at the Stanford Shopping Center in Palo Alto, California. After opening a few other stores and launching the mail-order catalog, Raymond sold the company to Limited Brands in 1982 for a sizable paycheck. By 1993, Limited made Victoria’s Secret a nationally recognized brand, while Raymond’s most recent business venture had ended in bankruptcy. He was last seen alive walking toward the Golden Gate Bridge, and shortly thereafter his body washed up on the shores of Marin County. Investigators concluded he’d committed suicide by leaping off the bridge.
2. Since the first stores were designed to resemble Victorian boudoirs, the company’s namesake is England’s long-reigning 19th-century monarch, Queen Victoria.
3.Ed Razek, the company’s chief marketing officer, was quoted recently in a Forbes article stating that each month he has to turn down a number of requests from high-profile female celebrities desperate to be an honorary Angel.
4.Its Angels are chosen based on their appeal to women, not men. Women make up the majority of the company’s executives -- they represent two-thirds of those tuning in to their fashion shows, and they account for a whopping 98% of the company’s customer base.
5.The televised Victoria’s Secret Fashion Show enjoys a devoted fan base, but its most dutiful viewers can probably be found among a loose confederacy of conservative tight-asses. Operating under such vague catch-all names as the American Family Association, these groups annually flood the FCC with complaints about how the show is indecent or obscene.

The Cheetah Girls perform this song at Def Duck Records trying to prove to Jackal Johnson they can sing good enough that they don't need the makes and lip-syncing, which is what he wanted them to do. The song samples "All Night Long" by Wild Orchid. The album went to #33 on the Billboard 200 in the US and was certified Double Platinum, selling more than 2 million copies in the US alone. It is one of the biggest selling albums from Walt Disney Records ever, along with the High School Musical soundtrack.

Noul single lansat de Inna - "10 minutes" - in colaborare cu formatia Play&Win.

Studies have shown that in addition of shading unwanted pounds, people who switch to a vegan diet reduce their risk of heart disease, cancer and strokes.Many people choose a vegetarian diet out of concern over animal rights or the environment. And lots of people have more than one reason for choosing vegetarianism. Here's why.

Enter the delicious world of Carte D'Or ice cream and you'll discover a whole new world of dessert heaven. Carte D’Or was first marketed in 1978, based on propositions that the flavours were natural and unadulterated and that it used ingredients of high quality. In 1990 Carte D'Or was launched in the UK & Ireland. In 1999, the most popular flavours in Ireland were renamed "HB Selections". This was hugely successful for many years but in early 2005 the Carte D'Or name re-entered the Irish market due to popular demand by Irish consumers. At the start of 2004 Carte D’Or launched a new exciting flavour – “Crema di Mascarpone” – a delicious combination of smooth ice cream made with real mascarpone, swirled with a red berry sauce and sprinkled with pistachio nuts. In 2006 Carte D’Or launched Carte D’Or Greek Yogurt & Honey. Waves of ice cream made with authentic Greek yoghurt, drizzled with golden Greek-style honey sauce, and sprinkled with toasted almonds ... instantly transporting your taste buds somewhere new. The range is backed every year with exciting advertising and we’re always looking to add new delicious flavours to the range.

Ca si cum lucrurile nu erau indeajuns de grave pentru Marilyn Monroe, pe masura ce anul 1960 se apropia de sfarsit, vestea mortii unuia dintre actorii filmului "Inadaptatii" a aruncat-o, din nou, in depresia care-i provocase de curand o internare in spital.(...) La 5 noiembrie, Clark Gable a suferit un atac de cord. A murit la 16 noiembrie, la doar 59 de ani. Inainte de a muri, Gable a vazut filmul "Inadaptatii" si l-a considerat unul dintre cele mai bune filme ale sale. Insa circulau zvonuri ca fusese atat de afectat de comportamentul lui Marilyn pe platou, incat stresul prin care a trecut i-a grabit atacul de cord.(...) In orice caz, zvonul care a circulat in toata lumea a fost ca Marilyn Monroe era vinovata de moartea lui.(...) Mai tarziu, Marilyn ii povestea surorii sale vitrege, Berniece, ca, atunci cand mergea pe strada in Manhattan, oamenii ii strigau din masini aflate in mers:"Cum te simti in rol de criminala?"(...) Divortul lui Marilyn de Arthur Miller era primul pe lista de prioritati din ianuarie 1961. (...) In Mexic divortul avea sa fie acordat rapid. Nici una dintre parti nu avea dreptul la pensie alimentara, iar casa pe care o cumparasera in Roxbury ii revenea lui Miller, care folosise banii din vanzarea casei sale anterioare. Acum, dupa ce divortase inca o data si mai ales din cauza aventurii cu Montand, Marilyn devenise in ochii publicului o femeie usuratica, o distrugatoare de casnicii. Parerea generala era ca se folosise de Arthur Miller pentru a-l determina pe acesta sa scrie scenarii de filme pentru ea, apoi il parasise."Am deschis fereastra de la camera de zi cat de larg am putut si m-am aplecat afara. Stiam ca trebuia sa ma hotarasc cat eram inca in camera. Daca ma urcam pe pervaz, cineva de dedesubt sigur m-ar fi recunoscut si totul s-ar fi transformat intr-un mare spectacol. Am inchis ochii in fata geamului deschis, mi-am inclestat pumnii. Mi-am amintit ca am citit undeva ca oamenii care sar de la inaltime isi pierd cunostinta inainte sa se loveasca de pamant. Iar cand m-am uitat in jos, am vazut o femeie mergand singura pe trotuarul de langa marchiza cladirii. Purta o rochie maro si...o cunosteam." Acestea au fost cuvintele pe care Marilyn Monroe i le-a spus prietenului sau Ralph Roberts cand i-a povestit despre hotararea ei de a se sinucide, in februarie 1961. Marilyn i-a spus lui Roberts ca fusese atat de deprimata de rolul pe care-l jucase in moartea lui Clark Gable, incat se gandise sa sara de la etajul 13 al cladirii in care locuia.(...) Dupa divortul de Arthur Miller, Marilyn a cunoscut o noua perioada de depresie puternica, iar in unele momente era atat de deprimata, incat cei apropiati credeau ca nu au cum sa mai ajunga la ea. Nu prea manca, iar la inceputul lui 1961 era doar piele si os si avea un aer bolnavicios. Nici macar nu se mai spala pe cap-parul ei, candva stralucitor si bogat, era acum lipsit de stralucire si de viata. Parea ca nu-i mai pasa de nimic. Cu exceptia vizitelor zilnice la cabinetul dr Kris, se inchisese in apartamentul din New York: refuza aproape toate vizitele si n-o interesa sa iasa in lume.(...) In timpul unei sedinte, Marilyn i-a spus dr Kris aceeasi poveste cutremuratoare despre incercarea ei de sinucidere, pe care i-o spusese si lui Ralph Roberts. Aceasta incercare a ingrijorat-o pe dr Kris.(...) Kris era foarte constienta ca daca Marilyn dorea cu adevarat sa se sinucidaavea cum sa o faca folosind medicamentele pe care le avea deja. N-ar fi trebuit sa sara pe fereastra ca sa reuseasca sa se omoare. Fara indoiala, doctorul trebuia sa ia masuri. Dr Kris i-a sugerat lui Marilyn sa se interneze intr-un salon privat din spitalul din New York, ca sa se odihneasca si sa se relaxeze sub supraveghere medicala. Desi a ezitat la inceput, Marilyn a fost de acord. Sambata, 5 februarie, dr Kris a condus-o la spitalul Universitatii Cornell din New York. Marilyn s-a internat sub pseudonimul "Faye Miller", ca sa nu-si faca cunoscuta prezenta in spital.(...) Din momentul in care Marilyn a intrat in aripa noua a spitalului, a inteles ca era vorba despre ceva foarte diferit. Mai fusese internata in spitale de-a lungul anilor, insa nici unul dintre ele nu aratase ca acesta. In primul rand, infirmierii care o escortau pareau distanti si vigurosi. In drumul lor au intalnit numeroase usi de otel, majoritatea cu incuietori pe ambele parti. Imediat si-a dat seama despre ce e vorba, si s-a simtit cuprinsa de frica, realizand scopul acelor usi: sa-i tina pe oameni inauntru, nu afara.(...) Locul semana perfect cu sanatoriile unde mama sa isi petrecuse atatia ani din viata. Intr-adevar, se afla in clinica Payne Whitney, departamentul psihiatric al spitalului. Dr Kris s-a inselat amarnic daca si-a imaginat vreodata ca Marilyn se va relaxa in acest loc. De fapt, inca de la inceput Marilyn a facut o criza, tipand sa fie lasata sa plece, spunand ca ii era frica; insista ca era vorba de o greseala-toate acestea nu au avut alt efect decat sa o faca sa para si mai tulburata.(...) Usa de otel s-a inchis cu un zgomot oribil si a fost incuiata. Mai tarziu avea sa-si aminteasca celula ca fiind destinata "pacientilor foarte tulburati si deprimati, insa eu ma simteam inchisa pentru o crima pe care nu o comisesem...violenta si semnele ramasesera pe pereti de la pacientii de dinainte."(...) Marilyn Monroe a tipat dupa cineva sa o elibereze, insa in zadar. Intr-un final, a izbucnit intr-un plans nervos, dupa cum isi amintea, simtind mai mult ca niciodata ca totul era pierdut. Apoi a inceput sa loveasca usa dura de metal cu pumnii, pana cand i s-au umflat si s-au acoperit de vanatai. Doua asistente au intrat in celula lui Marilyn, cu ochii plini de manie. Daca continua asa, au atentionat-o ele, va fi imbracata intr-o camasa de forta. Apoi au dezbracat-o si au obligat-o sa se imbrace intr-o pijama de spital. Dupa ce si-au terminat misiunea pline de furie, au plecat, dar nu inainte sa stinga lumina, lasand pacienta intr-un intuneric total, singura cu gandurile ei confuze si fricile pline de disperare-si fara medicamente. A doua zi, lui Marilyn i s-a spus ca i se da voie sa iasa din camera, daca era de acord sa aiba de-a face cu alti pacienti si sa "socializeze". S-a supus, stiind deja ca asta era singura modalitate sa iasa din celula capitonata.(...) Insa, cand Marilyn a incercat sa dea telefon, un paznic i-a smuls receptorul din mana :"tu nu ai voie sa dai telefoane", i-a zis el. Nestiind ce sa mai faca, Marilyn s-a intors in camera si, asa cum avea sa-si aminteasca dupa aceea, a incercat sa-si imagineze cum ar face fata unei astfel de situatii daca s-ar fi aflat intr-un exercitiu de improvizatie din timpul cursurilor sale de actorie.(...) A luat un scaun si, cu toate fortele ramase, l-a azvarlit in geamul usii de la baie. Geamul nu s-a spart. A luat din nou scaunul si l-a aruncat in geam pana cand, intr-un final, geamul dublu s-a spart. Apoi a ales un ciob ascutit dintre ramasitele geamului. Dupa un asemenea zgomot, o intreaga echipa de doctori si asistente au navalit la ea in camera. Marilyn statea in fata lor, pe un pat, tinandu-si ciobul langa incheietura mainii."Daca nu ma lasati sa ies de aici, o sa ma sinucid" i-a amenintat ea. Mai tarziu, avea sa justifice acest moment ingrozitor explicand ca, de fapt, juca o scena din filmul "Nu e nevoie sa bati la usa", "numai ca in film era vorba de o lama de ras". Personalul medical avea cu totul alta parere, nu credeau ca juca un rol. Prin urmare, au luat masuri imediat. Doi barbati solizi si doua femei voinice au ridicat-o din pat pe pacienta care se zvarcolea si au tinut-o in aer, in timp ce lovea si urla, pana cand a aruncat ciobul de sticla. Apoi au adus-o la ascensor, cu fata in jos si mainile intinse, in timp ce plangea isteric, lacrimile ei lasand o mica dara. Au urcat-o la alt etaj. Acolo, dupa ce s-a calmat, i s-a ordonat sa faca dus, desi facuse asta deja de dimineata."De fiecare data cand schimbi etajele trebuie sa faci dus" i s-a spus. In sfarsit, dupa o perioada parca fara sfarsit, a intrat la ea un doctor tanar. Printre lacrimi, Marilyn i-a spus ca a fost tradata de psihiatrul ei si a fost internata in acest spital de nebuni "chiar daca nu am ce cauta aici". El a intrebat-o :"de ce esti asa de nefericita?" Marilyn l-a privit direct si i-a raspuns:"am cheltuit o avere cu cei mai buni doctori ca sa-mi raspunda la intrebarea asta, iar tu ma intrebi pe mine?" Dupa ce a mai vorbit un pic cu Marilyn, doctorul i-a studiat fata si, ca si cum ar fi spus niste cuvinte profunde, i-a zis cu o mare autoritate in glas:"esti foarte, foarte bolnava. Esti bolnava de foarte multa vreme."(...) Marti dimineata, alt doctor a intrat in celula lui Marilyn si i-a propus sa-si petreaca ziua impreuna cu alti pacienti in ceea ce el numea "TO", adica terapie ocupationala. "Si ce sa fac?" a intrebat Marilyn. "Ai putea sa cosi sau sa joci sah," i-a propus acesta zambina,"sau chiar sa tricotezi". Marilyn a dat din cap in fata acestei prezente patetice. "In ziua in care am sa fac oricare din chestiile astea, atunci chiar veti avea de-a face cu o nebuna," a zis Marilyn printre dinti. "De ce te simti atat de diferita de restul pacientilor?" a intrebat doctorul. A raspuns simplu:" Pentru ca sunt".

After PETA sent Cache women's specialty retailer a video showing animals being poisoned, gassed, skinned alive, and killed in other cruel ways, the company agreed to stop selling fur. Tom Reinckens, the chief executive of Cache, informed PETA that "Cache has made the decision it will no longer sell any apparel or merchandise that contains real fur." By going fur-free, Cache is saving countless animals from pain and suffering. Fortunately, more and more retailers are refusing to sell fur of any sort. Although no company should have been selling fur in the first place, it's a positive sign that so many retailers are realizing just how cruel and unpopular fur is. Cache, which operates 295 stores in more than 40 states, joins an ever-growing list of major retailers that refused selling any more fur: JC Penny, Kenneth Cole, Ann Taylor, Express, GAP, Polo Ralph Lauren, Liz Claiborne, Forever 21, American Eagle Outfitters, Lane Bryant and Calvin Klein.

Miley Cyrus has a new video with a more grown-up feel than her previous music videos. In the video for "Can't Be Tamed", Miley playes a caged bird. She has said "The video isn't about being sexy or about who can wear less clothes. It's about explaining the song and living the lyrics."

When you think of fur one word comes to mind- elegance- because the fur clothes that you see in magazines or commercials are a symbol of elegance, rafinament and luxury.But what you don't see in these commercials or stores is how the original owners of these coats met their gruesome deaths. How millions of animals including foxes, raccoons, coyotes, bobcats, lynxes, opposums, nutria, beavers and others are killed each year on fur farms by anal and vaginal electrocutation; drowning, trapping or beating. And all in the name of fashion. So next time when you stop to buy a fur coat, don't forget the rest of it.

Sedu style is the right hair style for straight and silky looking fashion. The style is perfect for the woman who already have straight hair or it can be achieved with the help of hair straightener.

Alexandra Stan s-a nascut la 10 iunie 1989 in Constanta. A urmat studiile la Liceul Teoretic Traian din orasul in care s-a nascut si acum este studenta in anul 2 la Facultatea de Management Andrei Saguna. A participat la diferite concursuri pe teme muzicale cu o aparitie notabila la Festivalul de la Mamaia, sectiunea interpretare.

Animals are the silent victims of domestic violence. Most people treat pets as members of the family. Unfortunately, when it comes to domestic violence, pets are also deemed part of the family unit and forced to suffer in silence at the hands of abusers. Some studies estimate that:

Spre sfarsitul lunii iulie 1960, Marilyn Monroe se afla la Reno, in Nevada, pentru filmarile la "Inadaptatii", care avea sa fie ultimul ei film dus pana la capat. S-au scris carti intregi despre misterele din jurul productiei acestui film. Este suficient sa spunem ca nimic nu parea sa se afle in echilibru, in primul rand starea fizica si psihica a lui Marilyn, care se deteriora zilnic. La o intrunire a clubului de admiratori "Totul despre Marilyn", Allan Snyder, machiorul actritei, spunea despre film:"acest film nu trebuia sa existe. Marilyn nu se simtea bine cand au insistat sa inceapa filmarea, iar Arthur facea atat de des modificari in scenariu si rolul ei, incat Marilyn a devenit din ce in ce mai putin multumita de rol si personaj." Intr-un alt interviu, Allan a adaugat:"In acea perioada, medicamentele preluasera controlul. Trecea prin momente ingrozitoare. Totul iesea prost.(...) Marilyn si Arthur se urau atat de tare, incat nu stiu cum au reusit sa termine acest film. Toata lumea simtea tensiunea.(...) Arthur facuse un film care parea foarte personal, care imprumutase elemente din personalitatea reala a lui Marilyn si din relatia lor, astfel incat devenise cu atat mai dificil pentru ea sa joace. Pe cuvantul meu, in filmul ala existau replici extrase direct din viata ei cu Arthur Miller. De ce a facut asta, nu stiu. Poate, ca sa fie rau? Nu stiu. Apoi modifica replicile chiar inainte ca ea sa filmeze. A tinut-o in sah tot timpul. Mie mi s-a parut o pedeapsa. N-am mai spus-o pana acum, dar asa simt. Am amintiri urate din perioada aia. Era ca si cum Marilyn era aproape de prapastie, iar sotul ei o impingea sa cada in ea."(...) Scenariul lui Miller pentru "Inadaptatii", modificat dintr-o povestire pe care o publicase in revista Esquire, a fost singura sa productie literara din timpul mariajului de patru ani cu Marilyn.(...) Marilyn s-a cufundat in rol, hotarata sa faca un film bun. In ciuda cerintelor fizice si emotionale, Marilyn a reusit inca o data sa se ridice la inaltimea asteptarilor. Prezenta ei in acest film a fost foarte diferita de cea cu care se obisnuisera admiratorii ei. Sydney Guilaroff, celebrul stilist de la Hollywood, i-a confectionat o peruca fina, linsa si mai lunga decat cele pe care le purta de obicei. Buclele care devenisera marca ei disparusera. Jean Louis, care a creat rochia stralucitoare, mulata pe corp, pe care Marilyn a purtat-o cand i-a cantat lui JFK "Happy Birthday, Mr. President", a produs cateva costume care puneau foarte bine in valoare silueta lui Marilyn. Rochia din bumbac alb, cu spatele gol, cu buline mari, a fost purtata cu un machiaj discret si a avut un succes atat de mare, incat Marilyn a ales-o pentru aparitiile ei in turneul de promovare a filmului. A fost fotografiata color pentru un pictorial din Esquire, iar bulinele s-au dovedit rosii, nu negre, cum apareau in film. Allan Snyder, machiorul ei fidel, mergea cu ea peste tot ca sa aplice pudra, rujul, rimelul si luciul de buze cu discretie, ca sa respecte cadrul in aer liber, rustic al filmului. Este aproape incredibil felul in care frumusetea lui Marilyn a ramas neintinata de temeri, stres, medicamente si alcool, dar nici de actiunea dura a filmului. Filmarile lungi in peisajul aspru al desertului Nevada, care au durat patru luni, au fost foarte dificile si au fost ingreunate si mai mult de comportamentul haotic al lui Marilyn si de nesigurantele sale in privinta proiectului. Facea abuz de alcool si de medicamente si era nefericita in casnicia ei cu Arthur Miller, care se apropia de sfarsit.(...)Spre sfarsitul lui august se simtea coplesita. Stresul fusese atat de mare, incat Marilyn a inceput din nou sa se planga ca aude "voci". Medicamentele nu mai aveau efect, asa ca dozele s-au marit. Ralph Greenson i-a scris o reteta cu 300 miligrame de somnifer nembutal. Doza maxima ar fi trebuit sa fie 100 de miligrame. "Doctorii au fost de acord cu cererea ei de somnifere noi si mai puternice," isi aduce aminte mai tarziu Arthur Miller, "chiar daca stiau foarte bine cat de periculos era acest lucru. Intotdeauna apareau doctori noi, dornici s-o ajute sa uite." "Doctorul i-a prescris lui Marilyn o doza de somnifere de trei ori mai mare decat ar fi fost normal," a spus Rupert Allan despre Ralph Greenson. "Mi s-a parut socant, pur si simplu socant, faptul ca un doctor poate sa prescrie atat de mult nembutal pentru insomnie. Marilyn devenise pur si simplu paranoica atunci cand era treaza. Imi spunea ca se simte in permanenta urmarita." Allan isi aminteste ca Marilyn desfacea capsule de Seconal si lasa medicamentul sa se dizolve pe limba, in timpul pauzelor de filmare. "Imi pare rau sa spun, dar cred ca Marilyn era dependenta de droguri. Nu exagerez cu nimic." Machiorul ei, Allan Snyder, povesteste ca o machia dimineata, cand inca era intinsa in pat. "N-aveam alternativa," spunea el. "Ii lua atat de mult timp sa se trezeasca dimineata, incat trebuia s-o machiez inainte sa se dea jos din pat." Excesul de medicamente, alaturi de caldura din desert si stres, i-au adus internarea in spitalul Westside, la intoarcerea in Los Angeles. Reprezentantilor presei li s-a spus ca suferea de oboseala cronica. Bineinteles, nu era adevarat. "A avut o cadere nervoasa," a spus Evelyn Moriarty, dublura ei in acest film. "Eram foarte ingrijorati de sanatatea si binele ei. Se simtea foarte rau. Unii dintre noi nici nu mai credeau ca-si va reveni."(...) Pat Brennan isi aduce aminte de o vizita a lui Pat Kennedy la Marilyn. "Pat a vrut s-o viziteze pe Marilyn, dar nu si-a dorit sa faca din asta un spectacol," isi aminteste Brennan, asa ca a vorbit cu personalul spitalului sa se strecoare inauntru in afara orelor de vizita si sa poarte o peruca neagra si ochelari, ca sa nu fie recunoscuta."(...) La 21 octombrie, Henry Hathaway, regizorul filmului lui Marilyn, "Niagara", a vazut-o pe platourile Paramount. Plangea.

"Alejandro" is the third single from "The Fame Monster", co-written and produced by RedOne. It was inspired by Gaga's "Fear of Sex Monster". "Alejandro" charted on the UK Single Chart prior to its official release and reached the top-five on the Hungarian Single Chart due to download sales from the album. It has also charted in United States, Australia, Canada and New Zeeland. A music video has been planned for the single. "Alejandro" is an apparent homage to ABBA and Ace of Base.