BLONDA MARILYN:EXTERNAREA

Restul sederii lui Marilyn Monroe la Payne Whitney a fost o variatiune pe aceeasi tema, o poveste marcata de umilinte, care au venit peste o femeie ce era obisnuita sa fie tratata cu mai mult respect. I se parea ca fusese inchisa undeva, departe, pentru ca nimeni nu stia exact ce sa faca cu ea. Doctorii si asistentele treceau pe la usa ei si se uitau in celula printr-un gemulet patrat, ca la un animal de la gradina zoologica. Unii dintre ei pareau uimiti, parca nu le venea sa-si creada ochilor. La un moment dat, furioasa, Marilyn si-a rupt pijamaua data de spital si s-a asezat in fata lor, doar ca sa le ofere privitorilor "ceva la care merita sa te uiti".(...) In final, o tanara asistenta a fost de acord sa o lase pe Marilyn sa ia legatura cu cineva printr-o scrisoare.(...) S-a hotarat sa apeleze la prietenii ei Lee si Paula Strasberg.(...)Scrisoarea a fost dusa la destinatie in aceeasi zi. Dupa ce a primit-o, Lee Strasberg a sunat-o imediat pe Kris. I s-a spus ca Marilyn avusese tendinte suicidale si ca din cauza asta fusese internata in spital. A fost tot ce-a avut nevoie sa auda ca sa creada ca aceasta studenta vedeta se afla exact acolo unde trebuia sa fie. Nici unul dintre sotii Strasberg nu avea sa se opuna dispozitiilor doctorului. Joi dimineata, cand Marilyn s-a purtat ca si cand ar fi fost calma, i s-a permis sa dea un telefon. Nu stia pe cine sa sune, insa era constienta ca trebuia sa sune pe cineva care ar fi mutat muntii din loc ca sa o scoata de acolo.(...) Ii era limpede: Joe DiMaggio.(...) Joe DiMaggio a aparut chiar in noaptea aceea la Payne Whitney si a cerut ca Marilyn Monroe sa-i fie data in grija din dimineata urmatoare. A spus ca nu-l intereseaza cine are autorizatia sa o elibereze din spital si ca dorea ca ordinul sa-i fie indeplinit. Raspunsul a fost ca doar dr Kris ar fi fost in stare sa obtina externarea pacientei. "Nu ma intereseaza cine o externeaza," a spus Joe taios, "insa daca nu o elibereaza cineva din locul asta, jur pe Dumnezeu ca distrug spitalul caramida cu caramida."(...) Dr Kris i-a spus ca daca Marilyn nu se simtise bine in spitalul respectiv, poate s-ar simti mai bine in alt spital. Ulterior, Joe avea sa declare ca nu-i venise sa-si creada urechilor sau, asa cum i-a marturisit lui Stacy Edwards,"ajunsesem sa cred ca doctorita era cea care ar fi trebuit sa fie inchisa. Se purta ca si cum Marilyn putea sa-si aleaga destinatii de vacanta. Ca sa obtin de la ea ce voiam, am fost de acord cu propunerea ei, insa am rugat-o s-o scoatem mai intai de acolo." Externarea a fost programata in graba pentru a doua zi.(...) La 10 februarie, la pranz, Ralph Roberts, bunul prieten si maseurul lui Marilyn, a luat-o de la intrarea din spate a spitalului Payne Whitney si a dus-o de acolo in secret, cu dr Kris pe scaunul din spate.(...) Roberts isi aminteste:"Marilyn tipa la doctor cum doar ea putea sa o faca. Era ca un uragan dezlantuit. Nu cred ca dr Kris o vazuse vreodata in halul asta si era foarte speriata si tulburata de violenta reactiei ei."(...)"Dupa ce Joe a adus-o pe Marilyn in apartamentul ei, si-a dat seama ca poate psihiatrul ei luase decizia corecta, doar ca nu procedase bine", a spus Stacy Edwards. "Marilyn nu se simtea bine. Plangea si era dezorientata. Pentru ca nu luase medicamente cateva zile, era data peste cap. Lui Joe nu-i venea sa creada cat de mult slabise.Dupa ce-a calmat-o, a convins-o sa o duca la alt spital, spitalul presbiterian care apartinea de Columbia University. Ea a acceptat, dar cu conditia ca el sa-i promita ca nu va pleca din oras si va veni sa o vada in fiecare zi cat avea sa stea acolo. Joe a incuviintat." La ora 17.00, Marilyn a fost internata la Institutul Neurologic al spitalului presbiterian al Columbia University, unde avea sa ramana internata mai bine de trei saptamani, pana la 5 martie. Primul lucru pe care l-a facut dupa internare a fost sa ia legatura cu avocatul ei, Aaron Frosch. I-a cerut sa intocmeasca un document care impiedica orice persoana sa aiba puterea sa o interneze din nou fara a-l consulta mai intai pe Joe DiMaggio.(...) Chiar in saptamana in care Marilyn Monroe trecea prin calvarul de la Payne Whitney, in New York, mama ei avea probleme asemanatoare, la sanatoriul Rock Haven din California. Gladys Baker Eley, in varsta de 60 de ani, fusese deja diagnosticata oficial ca suferind de schizofrenie paranoida. Era clar de multi ani ca sufera de aceasta boala. Nimeni la Rock Haven nu parea sa creada sau sa inteleaga Stiinta Crestina, iar Gladys, pur si simplu, nu putea sa accepte acest lucru. Era mai credincioasa ca niciodata si trimitea, o data pe saptamana, pamflete si brosuri cu acest subiect tuturor cunoscutilor, printre care si fiicelor ei, Marilyn si Berniece. Insa acum, boala o afecta profund si devenise ferm convinsa ca doctorii de la Rock Haven o otraveau. Le-a scris fiicelor ei ca trebuia sa fie externata din sanatoriu foarte curand sau, dupa cum i-a scris lui Berniece, "o sa mor sigur aici din cauza otravii." Gladys mai credea ca era stropita cu insecticide in timp ce dormea. Mai mult, din cauza convingerilor ei religioase, a refuzat in permananeta sa ia medicamentele care-i fusesera prescrise ca sa tina sub control schizofrenia.(...) Intr-o seara, in perioada in care Marilyn era internata la Payne Whitney, Gladys a vazut la televizor un reportaj despre presupusa cadere nervoasa a fiicei sale; reportajul era urmarit si de alti pacienti din sanatoriu. Se pare ca a fost foarte tulburata si s-a retras in camera ei. Doua ore mai tarziu, cand s-au dus sa o verifice, , asistentele au gasit cearsafurile pline de sange.(...) Se pare ca-si taiase venele cu o lama de ras; ramane un mister de unde facuse rost de asa ceva. Insa, in loc sa-si taie inchietura pe orizontala, ceea ce ar fi provocat o sangerare masiva si o moarte rapida, Gladys si le-a taiat pe verticala. Sangerarea a fost mai lenta, iar Gladys doar a lesinat. A fost transportata de urgenta la spitalul Huntington din Pasadena, unde si-a petrecut urmatoarele trei zile.(...) Cand Gladys s-a intors la sanatoriu, i s-au administrat sedative timp de mai multe saptamani si nu si-a parasit camera. Mult mai tarziu, cand nu a fost sedata, a fost scoasa la o plimbare. Rose Anne Cooper isi aminteste:" Un grup de femei, printre care si Gladys, fusesera autorizate sa paraseasca sanatoriul, impreuna cu doua asistente insotitoare, pentru cumparaturi de la o farmacie din zona. La un moment dat, asistentele si-au dat seama ca Gladys disparuse. A inceput o cautare disperata. Din fericire, jumatate de ora mai tarziu, au gasit-o intr-o statie de autobuz. Gladys le-a explicat ca voia sa plece in Kentucky. "Trebuie sa-mi gasesc copiii", a spus ea; "sotul meu mi-a rapit copiii".