BLONDA MARILYN: FAYE MILLER

Ca si cum lucrurile nu erau indeajuns de grave pentru Marilyn Monroe, pe masura ce anul 1960 se apropia de sfarsit, vestea mortii unuia dintre actorii filmului "Inadaptatii" a aruncat-o, din nou, in depresia care-i provocase de curand o internare in spital.(...) La 5 noiembrie, Clark Gable a suferit un atac de cord. A murit la 16 noiembrie, la doar 59 de ani. Inainte de a muri, Gable a vazut filmul "Inadaptatii" si l-a considerat unul dintre cele mai bune filme ale sale. Insa circulau zvonuri ca fusese atat de afectat de comportamentul lui Marilyn pe platou, incat stresul prin care a trecut i-a grabit atacul de cord.(...) In orice caz, zvonul care a circulat in toata lumea a fost ca Marilyn Monroe era vinovata de moartea lui.(...) Mai tarziu, Marilyn ii povestea surorii sale vitrege, Berniece, ca, atunci cand mergea pe strada in Manhattan, oamenii ii strigau din masini aflate in mers:"Cum te simti in rol de criminala?"(...) Divortul lui Marilyn de Arthur Miller era primul pe lista de prioritati din ianuarie 1961. (...) In Mexic divortul avea sa fie acordat rapid. Nici una dintre parti nu avea dreptul la pensie alimentara, iar casa pe care o cumparasera in Roxbury ii revenea lui Miller, care folosise banii din vanzarea casei sale anterioare. Acum, dupa ce divortase inca o data si mai ales din cauza aventurii cu Montand, Marilyn devenise in ochii publicului o femeie usuratica, o distrugatoare de casnicii. Parerea generala era ca se folosise de Arthur Miller pentru a-l determina pe acesta sa scrie scenarii de filme pentru ea, apoi il parasise."Am deschis fereastra de la camera de zi cat de larg am putut si m-am aplecat afara. Stiam ca trebuia sa ma hotarasc cat eram inca in camera. Daca ma urcam pe pervaz, cineva de dedesubt sigur m-ar fi recunoscut si totul s-ar fi transformat intr-un mare spectacol. Am inchis ochii in fata geamului deschis, mi-am inclestat pumnii. Mi-am amintit ca am citit undeva ca oamenii care sar de la inaltime isi pierd cunostinta inainte sa se loveasca de pamant. Iar cand m-am uitat in jos, am vazut o femeie mergand singura pe trotuarul de langa marchiza cladirii. Purta o rochie maro si...o cunosteam." Acestea au fost cuvintele pe care Marilyn Monroe i le-a spus prietenului sau Ralph Roberts cand i-a povestit despre hotararea ei de a se sinucide, in februarie 1961. Marilyn i-a spus lui Roberts ca fusese atat de deprimata de rolul pe care-l jucase in moartea lui Clark Gable, incat se gandise sa sara de la etajul 13 al cladirii in care locuia.(...) Dupa divortul de Arthur Miller, Marilyn a cunoscut o noua perioada de depresie puternica, iar in unele momente era atat de deprimata, incat cei apropiati credeau ca nu au cum sa mai ajunga la ea. Nu prea manca, iar la inceputul lui 1961 era doar piele si os si avea un aer bolnavicios. Nici macar nu se mai spala pe cap-parul ei, candva stralucitor si bogat, era acum lipsit de stralucire si de viata. Parea ca nu-i mai pasa de nimic. Cu exceptia vizitelor zilnice la cabinetul dr Kris, se inchisese in apartamentul din New York: refuza aproape toate vizitele si n-o interesa sa iasa in lume.(...) In timpul unei sedinte, Marilyn i-a spus dr Kris aceeasi poveste cutremuratoare despre incercarea ei de sinucidere, pe care i-o spusese si lui Ralph Roberts. Aceasta incercare a ingrijorat-o pe dr Kris.(...) Kris era foarte constienta ca daca Marilyn dorea cu adevarat sa se sinucidaavea cum sa o faca folosind medicamentele pe care le avea deja. N-ar fi trebuit sa sara pe fereastra ca sa reuseasca sa se omoare. Fara indoiala, doctorul trebuia sa ia masuri. Dr Kris i-a sugerat lui Marilyn sa se interneze intr-un salon privat din spitalul din New York, ca sa se odihneasca si sa se relaxeze sub supraveghere medicala. Desi a ezitat la inceput, Marilyn a fost de acord. Sambata, 5 februarie, dr Kris a condus-o la spitalul Universitatii Cornell din New York. Marilyn s-a internat sub pseudonimul "Faye Miller", ca sa nu-si faca cunoscuta prezenta in spital.(...) Din momentul in care Marilyn a intrat in aripa noua a spitalului, a inteles ca era vorba despre ceva foarte diferit. Mai fusese internata in spitale de-a lungul anilor, insa nici unul dintre ele nu aratase ca acesta. In primul rand, infirmierii care o escortau pareau distanti si vigurosi. In drumul lor au intalnit numeroase usi de otel, majoritatea cu incuietori pe ambele parti. Imediat si-a dat seama despre ce e vorba, si s-a simtit cuprinsa de frica, realizand scopul acelor usi: sa-i tina pe oameni inauntru, nu afara.(...) Locul semana perfect cu sanatoriile unde mama sa isi petrecuse atatia ani din viata. Intr-adevar, se afla in clinica Payne Whitney, departamentul psihiatric al spitalului. Dr Kris s-a inselat amarnic daca si-a imaginat vreodata ca Marilyn se va relaxa in acest loc. De fapt, inca de la inceput Marilyn a facut o criza, tipand sa fie lasata sa plece, spunand ca ii era frica; insista ca era vorba de o greseala-toate acestea nu au avut alt efect decat sa o faca sa para si mai tulburata.(...) Usa de otel s-a inchis cu un zgomot oribil si a fost incuiata. Mai tarziu avea sa-si aminteasca celula ca fiind destinata "pacientilor foarte tulburati si deprimati, insa eu ma simteam inchisa pentru o crima pe care nu o comisesem...violenta si semnele ramasesera pe pereti de la pacientii de dinainte."(...) Marilyn Monroe a tipat dupa cineva sa o elibereze, insa in zadar. Intr-un final, a izbucnit intr-un plans nervos, dupa cum isi amintea, simtind mai mult ca niciodata ca totul era pierdut. Apoi a inceput sa loveasca usa dura de metal cu pumnii, pana cand i s-au umflat si s-au acoperit de vanatai. Doua asistente au intrat in celula lui Marilyn, cu ochii plini de manie. Daca continua asa, au atentionat-o ele, va fi imbracata intr-o camasa de forta. Apoi au dezbracat-o si au obligat-o sa se imbrace intr-o pijama de spital. Dupa ce si-au terminat misiunea pline de furie, au plecat, dar nu inainte sa stinga lumina, lasand pacienta intr-un intuneric total, singura cu gandurile ei confuze si fricile pline de disperare-si fara medicamente. A doua zi, lui Marilyn i s-a spus ca i se da voie sa iasa din camera, daca era de acord sa aiba de-a face cu alti pacienti si sa "socializeze". S-a supus, stiind deja ca asta era singura modalitate sa iasa din celula capitonata.(...) Insa, cand Marilyn a incercat sa dea telefon, un paznic i-a smuls receptorul din mana :"tu nu ai voie sa dai telefoane", i-a zis el. Nestiind ce sa mai faca, Marilyn s-a intors in camera si, asa cum avea sa-si aminteasca dupa aceea, a incercat sa-si imagineze cum ar face fata unei astfel de situatii daca s-ar fi aflat intr-un exercitiu de improvizatie din timpul cursurilor sale de actorie.(...) A luat un scaun si, cu toate fortele ramase, l-a azvarlit in geamul usii de la baie. Geamul nu s-a spart. A luat din nou scaunul si l-a aruncat in geam pana cand, intr-un final, geamul dublu s-a spart. Apoi a ales un ciob ascutit dintre ramasitele geamului. Dupa un asemenea zgomot, o intreaga echipa de doctori si asistente au navalit la ea in camera. Marilyn statea in fata lor, pe un pat, tinandu-si ciobul langa incheietura mainii."Daca nu ma lasati sa ies de aici, o sa ma sinucid" i-a amenintat ea. Mai tarziu, avea sa justifice acest moment ingrozitor explicand ca, de fapt, juca o scena din filmul "Nu e nevoie sa bati la usa", "numai ca in film era vorba de o lama de ras". Personalul medical avea cu totul alta parere, nu credeau ca juca un rol. Prin urmare, au luat masuri imediat. Doi barbati solizi si doua femei voinice au ridicat-o din pat pe pacienta care se zvarcolea si au tinut-o in aer, in timp ce lovea si urla, pana cand a aruncat ciobul de sticla. Apoi au adus-o la ascensor, cu fata in jos si mainile intinse, in timp ce plangea isteric, lacrimile ei lasand o mica dara. Au urcat-o la alt etaj. Acolo, dupa ce s-a calmat, i s-a ordonat sa faca dus, desi facuse asta deja de dimineata."De fiecare data cand schimbi etajele trebuie sa faci dus" i s-a spus. In sfarsit, dupa o perioada parca fara sfarsit, a intrat la ea un doctor tanar. Printre lacrimi, Marilyn i-a spus ca a fost tradata de psihiatrul ei si a fost internata in acest spital de nebuni "chiar daca nu am ce cauta aici". El a intrebat-o :"de ce esti asa de nefericita?" Marilyn l-a privit direct si i-a raspuns:"am cheltuit o avere cu cei mai buni doctori ca sa-mi raspunda la intrebarea asta, iar tu ma intrebi pe mine?" Dupa ce a mai vorbit un pic cu Marilyn, doctorul i-a studiat fata si, ca si cum ar fi spus niste cuvinte profunde, i-a zis cu o mare autoritate in glas:"esti foarte, foarte bolnava. Esti bolnava de foarte multa vreme."(...) Marti dimineata, alt doctor a intrat in celula lui Marilyn si i-a propus sa-si petreaca ziua impreuna cu alti pacienti in ceea ce el numea "TO", adica terapie ocupationala. "Si ce sa fac?" a intrebat Marilyn. "Ai putea sa cosi sau sa joci sah," i-a propus acesta zambina,"sau chiar sa tricotezi". Marilyn a dat din cap in fata acestei prezente patetice. "In ziua in care am sa fac oricare din chestiile astea, atunci chiar veti avea de-a face cu o nebuna," a zis Marilyn printre dinti. "De ce te simti atat de diferita de restul pacientilor?" a intrebat doctorul. A raspuns simplu:" Pentru ca sunt".